Page 109 - unirea4-5

4-5
Veronica Balaj

{vagabond peste ape}
aşteptarea ta va fi
operă de artă
femeia prinsă-n joc,
împleteşte din părul tăiat
chipul dragului Ulise
noaptea
în cârdăşie cu marea,
umple chipul de viaţă
bântuie ferestrele,
dă târcoale casei,
alungând sperietoarea din grădină
fântâna dă-n clocot
barca singură o porneşte
în larg
zgomot de ape corcite
din mare şi cer venite
se-abat
Uliseee, vină-i de hac!
strigă femeia peste aşteptare
şi noapte
nu mai am părul până la brâu,
dar ştiu să răsădesc
melci şi scoici
pe pragul înflorit.
De-a viaţa
Trofeu ascuţit, întrebarea ...
Pustiul Iudeii
e-o mare lumina,
în loc de valuri trapezistă blondă,
nisipuri mişcătoare balanseză...
şi fiecare bob eu, spectatorul
e-o lume purtând mănuşi pictate
urcând, coborând, într-un imperiu
între lumină şi seară circular, ficţional,
ca o chemare aştept saltul de foc
legendară... de unde
îmi sângerează călcâile va ploua peste lume cu vorbe
căutându-te fosforescent-înţelepte
prin seminţele de nisip pentru good Earth
şi lună. s-o alege altceva
Pelerin rătăcit şi de anul ăsta
decât rănile Evei
Despre aşteptare. Poveste tatuate pe chipul meu
de la facerea lumii încoace
femeie, femeie, o fi ceva
stai şi-nfloreşti spre ofilire şi de această vară
pe-ostrovul în bluzon orange
cu maluri mişcătoare purtată de râsul meu inutil
n-ai vrea trofeu ascuţit
sa ţeşi din firele părului tău o fi ceva la urmă
o aşteptare – chemare? din prezentul
îi cântă marea cu o piatră la gât
în parabole false... arsă de banalitate
femeie, şoptesc apele şi versetele
într-un legământ bizar cărţii sfinte...
109