Page 77 - unirea4-5

4-5

Primul număr al revistei “Convorbiri literare”
a apărut la 1 martie 1867, pe coperta căreia era scris
cu majuscule: “ CONVORBIRI LITERARE – Anul
Ăntei – 1 MART 1867 – 1 MART 1868 “
Se împlinesc de atunci 150 de ani! O pres-
Bojdeuca lui Ion Creangă tigioasă aniversare culturală!
din Ţicău Pentru a ne face o idee asupra personalităţilor
care au activat la Junimea şi au publicat în Convorbiri
Nu mult după această “înrădăcinare” ieşeană, literare este suficient să ne aruncăm privirea peste
în 1875, Ion Creangă are şansa legării unei prietenii memorabilul medalion fotografic al Junimii anului
cu Mihai Eminescu, pe atunci revizor şcolar la Iaşi şi 1883, realizat cu prilejul aniversării celor 20 de ani
Vaslui, prietenie de nezdruncinat până la sfârşitul vieţii. de la înfiinţarea Societăţii Junimea. În prim planul
Rod al acesteia, Ion Creangă, sfătuit cu multă insis- acestuia îl vom remarca pe Vasile Alecsandri, în-
tenţă de “fratele Mihai”, aşterne pe hârtie în stilul său conjurat de cei 5 membri fondatori, pe Mihai
hâtru, inconfundabil, poveştile, povestirile şi toate Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici,
celelalte scrieri “poporane”, îl însoţeşte pe Mihai Titu Maiorescu, A. D. Xenopol, Nicu Gane, N.
Eminescu la şedinţele “Junimii” şi în acelaşi an, la 1 Culianu, dar şi pe cei ce formau “caracuda” Junimii,
octombrie 1875, debutează în revista Junimii “Con- între care Alex. Lambrior, Th. Burada, Samson
vorbiri literare” cu povestea “Soacra cu trei nurori”. Bodnărescu, V. Burlă, Gh. Racoviţă, Alex. Philippide,
Aici şi astfel putem face contopirea fericită a Leon Negruzzi, Miron Pompiliu ş.a., cu toţii persona-
celor două prestigioase aniversări culturale: “Ion lităţi de seamă ale timpului.
Creangă – 180” şi “Convorbiri literare – 150”. Cât priveşte însemnătatea apariţiei şi activităţii
Dar mai întâi să vorbim de Societatea Junimea publicistice a revistei “Convorbiri literare” este bine
de la Iaşi, care avea să ia fiinţă la sfârşitul anului 1863 să o ilustrăm cu aprecierea ei eminesciană: “… astăzi
şi începutul anului 1854, din iniţiativa unor intelectuali nimeni nu mai poate pune la îndoială că această foaie,
de frunte: Titu Maiorescu (critic literar şi filosof), Vasile în stil şi în concepţiuni, este adevărata expresie a spi-
Pogor (scriitor), Iacob Negruzzi (scriitor), Petre P. ritului românesc; astăzi Convorbiri literare au ajuns
Carp (critic literar şi om politic) şi Theodor Rosetti să fie recunoscute de ceea ce au fost totdeauna, de
(publicist), ce şi-au asumat rolul de fondare a unei organ al oamenilor hotărîţi a conserva bazele na-
societăţi culturale prin care “să se formeze o atmosferă ţionale…”
de preocupări curat intelectuale (…), o lume aparte, În anul 1886 revista “Convorbiri literare”
un vis al inteligenţei libere”, după cum avea să se este “strămutată” la Bucureşti, funcţionând acolo
confeseze Titu Maiorescu. Denumirea de “Societatea continuu până la mijlocul anului 1944, când a fost
Junimea” i-a aparţinut lui Th. Rosetti. După realizarea desfiinţată de autorităţile comuniste. Şi în această
formalităţilor de constituire, a întocmirii statutului şi a perioadă editorială, în paginile “Convorbirilor literare”
programului săptămânal de funcţionare sub deviza au apărut articole semnate de personalităţile de seamă
junimistă: “Intră cine vrea, rămâne cine poate!”, la 1 ale vremii, dintre care amintim pe: N. Iorga, Duiliu
februarie 1864 a fost promovat şi “Programul Zamfirescu, Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Octa-
prelecţiunilor populare”, prin care membrii de vază vian Goga, George Coşbuc, Vasile Voiculescu, Al.
ai Junimii, în afara “şedinţelor săptămânale”, trebuiau Brătescu-Voineşti, Emil Cioran, Constantin Noica,
să susţină liber şi câte o “prelecţiune” pe teme con- Mircea Eliade.
venite anterior. Locul desfăşurare a activităţilor ju-
nimiste a fost iniţial casa lui Iordache Balş (actual-
mente, sediul Poştei Centrale), iar mai apoi casa mare
cu “imensă curte şi grădină” a lui Vasile Pogor, care
avea să fie denumită aluziv şi “casa cu ferestre lumi-
nate”. Banchetele Junimii se ţineau cel mai frecvent
la “Otelul Binder, cu mult chef şi puţine parale”.
După trei ani de activitate rodnică, în ianuarie
1867, la una dintre întâlnirile junimiştilor, s-a propus
şi stabilit apariţia unei publicaţii proprii prin care să
se consemneze materialele prezentate în cadrul şe-
dinţelor literare. Iacob Negruzzi, secretarul “perpetuu”
al Societăţii Junimea, avea s-o denumească: “Con-
vorbiri literare” şi timp de 28 de ani avea să se în- Casa V. Pogor – sediul Junimii
grijească de editarea acesteia.
77