Page 79 - unirea4-5
P. 79
4-5
David – Defo
Goghibedaşvili Stelele-adevăru-au spus.
La ceresc hotar în cale
- Georgia - Stau cu sufletul deschis,
Vânt hoţesc îmi dă târcoale,
(n. 21 iunie 1968, Tbilisi) Spaimelor mă simt prezis.
Ud ca norii cei şăgalnici
„Respir poezie. Picuri scutur jucăuş
Respir recunoştinţă. Şi-s ca toţi muntenii falnici
Stând în ploaie la urcuş.
Recunoştinţa e urmarea dorinţei nestăvilite
ca omul să devină mai bun şi să ajungă să-şi
* * *
creeze singur o altă lume.
Noi ne-am cunoscut datorită dragostei...” Un munte întâlnirea va dori.
Şi gemenii aveau acelaşi nume
În luminiş de-arginturi, păpădii
Mi-amintesc paradisul pierdut Doar de la tine vin şi pleacă-anume.
Mai caut clipele de timp ucis În ceaţa ierbii se dezbracă somn,
Precum mărgele risipite-n flori Vântul şi ploaia prevestesc zăpadă.
Şi pur cleştar rămâne al meu vis Doar umbre culeg vişine din pom,
În cerul apăsat de negri nori. Iar noaptea-n poala lor căzu grămadă.
Ţin minte libertatea mea cândva Dorm: mângâiere, dorul tău, sărut.
-o frescă pe peretele cojit... Năluca a venit şi stă-mpietrită,
Ca respiraţia îmi devenea În somnul tău o lume-a dispărut,
Sufletu-n jocul sorţii-nchipuit. Ceru-aţipeşte-n noaptea nedormită.
Un luminiş de basm parcă-am aflat Pâlpâie vis pe buze calde-ncet,
Cu luna rotunjită în azur Zâmbetul noaptea o va desluşi,
Copilăria s-a-ncăpăţânat Iar în tăcere, stelele-n buchet
-o piersică muşcată împrejur. Suflă cu-arginturi înspre păpădii.
Ţin minte, Doamne, chipul tău durut...
N-am rezistat plin de-al iubirii crez,
Totu-a rămas o clipă-n hău căzut În româneşte de
Şi-acum mă strădui s-o rememorez ,
Passionaria Stoicescu
şi Zaira Samharadze
Cu multele-i mărgele în risipă.
C-aş fi murit atunci mi s-a părut
Şi-am renăscut deodată într-o clipă
În raiul timpului ce s-a pierdut.
* * *
Gând cu gând înşir mărgele,
Suflet peste ele-am pus,
Doar un drum urcă la stele,
79
