Page 76 - unirea4-5

4-5

Sub semn de Mărţişor,

două prestigioase aniversări, contopite

fericit, ale Cetăţii şi Culturii româneşti

Mihai Caba

Se împlinesc, dară, 180 de ani, de la
naşterea “celui mai authentic şi celui mai
original produs al poporului”, după cum avea
să-l aprecieze la vremea sa, cu ilustra-i
competenţă, profesorul pedagog junimist
Constantin Maissner. Din 1855, odată cu
venirea sa la Seminarul Teologic “Veniamin
Costachi” de la Socola şi după absolvirea
cursului inferior al acestuia, în 1859, fiind
hirotonisit “diacon”, Ion Creangă devine
ieşean şi aşa avea să rămână până la sfârşitul
vieţii sale, din 31 decembrie 1889, stingân-
du-se fără a mai putea auzi glasurile zglobii
ale copiilor din mahala, care obişnuiau an de
an să-l ureze la Bojdeuca din Ţicău.
Despre cei 12 ani de “diaconie” la
Golia şi la alte biserici ieşeane, culminaţi în
Mărţişorul, această legendară şi populară 1872 cu excluderea din cler, pentru fapte “necurate”,
tradiţie românească, prilej de a marca pe răbojul Ion Creangă devine institutor şi se remarcă prin
vremii izbânda primăverii asupra iernii şi a reîntoarcerii prinosul de înţelepciune adus la elaborarea unor
naturii la ciclicitatea vieţii, este de această dată mai manuale şcolare, între care, “Geografia oraşului Iaşi”,
generos ca oricând cu Cetatea ieşeană de pe cele 7 foarte apreciată de George Călinescu, şi un “Abe-
coline ale sale şi nu numai cu ea, prin contopirea cedar”, la fel de apreciat de Titu Maiorescu. Despre
fericită a două prestigioase aniversări de mare această perioadă scolastică avea să-şi amintească,
rezonanţă culturală: 180 de ani de la naşterea lui Ion mai târziu, fostul învăţăcel, devenit mai apoi cunoscutul
Creangă şi 150 de ani de la apariţia revistei scriitor Jean Bart: “Dintre atâţia dascăli severi şi
„Convorbiri literare”. înăcriţi, care mi-au chinuit în orele de clasă zilele
Acestea se împletesc cum nu se putea mai copilăriei, îmi apare figura blândă şi jovială a lui I.
bine în toată strălucirea lor precum cele două fire, Creangă, pe care toţi băieţii îl iubeau. Omul acesta
alb – roşu ale tradiţionalului mărţişor. înalt şi burtos, veşnic cu surâsul pe buze, radia
La 1 martie 1837 s-a născut, la Humuleştii pretutindeni (…) aceeaşi lumină, bunătate şi veselie”.
Neamţului, Ion Creangă, considerat a fi unul dintre Crescut în mijlocul lumii satului, pe care o descrie în
marii clasici ai literaturii române, îndeosebi datorită “Amintiri” ca nimeni altul: “… dragi mi-erau şeză-
operei sale “de căpătâi” – Amintiri din copilărie. torile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care
Deşi asupra datei naşterii “şugubăţului” luam parte cu cea mai mare însufleţire”, plin de
humuleştean au existat mai multe controverse, Istoria nostalgia acesteia, în 1873, Ion Creangă îşi caută un
literaturii române o admite până la urmă pe cea pe loc ieşean mai “cu picioarele pe pământ”, în care să
care însuşi povestitorul avea s-o menţioneze: “Sunt se simtă “în largul lui”, pe care-l găseşte mulţumit în
născut la 1 martie 1837 în satul din Humuleşti, judeţul “bojdeuca” din mahalaua Ţicăului, de pe versantul
Neamţului, Plasa de Sus, din părinţi români: Ştefan a Sărăriei, considerată, în 1933, de către exegetul
lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti şi soţia sa istoric literar, Nicolae Ţimiraş: “Bojdeuca era un
Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, capriciu de artist, haina unei filozofii de simplitate şi
judeţul Neamţului”. nepăsare”.
76