Page 74 - unirea4-5
P. 74
4-5
Zamfira
Costan ziua e lungă
mă lovesc iar triluri şi zumzete de paradă
nesocotite
* mă încovoi şi mă ridic
am mânat stolurile de păsări uneori mă falsific
să frunzească ziua şi înserarea dar trebuie să privesc mereu în oglindă
până nu mă loveşte noaptea la mine
cu sforile ei de-ntuneric la ceilalţi
liliecii pândesc s-o învăţ
sunt acolo în criptele nopţii până ce ochiul o va închide
cu limbi ascuţite
să mă călătorească *
la chermeza cucuvăilor a venit şarpele
am luat cu asalt boutique-urile s-a învârtit până a rotunjit colţurile
şi-am îmbrăcat veştminte radioase nu mai am loc de ascuns
colorate e ora de năpârlire
tonuri din toamna în care m-am deghizat îmi strigă şarpele
mă voi ascunde prin frunze despuindu-mi solzii
alături de greieri şi furnici micşorâdu-mă în faţetele lor
voi împleti un coş nou de trăiri şi de vânt mă pipăi cu speranţă
până la marea noapte poate mai am un buzunar secret
dar nu e nici măcar o cusătură
* sunt goală şi veştedă în pântecul mineral
aceste striviri ţipuitoare şi gureşe ce-a venit să mă-nvelească
s-au refugiat în toamnă
obosite *
pline de noroaie mama şi-a proptit tălpile în podea
soldaţii tăceau întinzându-mi platoul cu de toate
azi un curier a venit din breşa verii mănâncă îmi spune
ridicând un murmur de speranţă hotărâtă
răsucit apoi în plânset ca şi cum ar vedea hăul din mine
caii aveau picioarele rupte e intuiţia ei feminină dublată de iarnă
iar rănile supurânde înghit
trebuiau dezinfectate în gheaţă arunc tot în hăul vorace
până-mi gâdilă prin gât pierzaniile claustrofobe
*
s-a purces ziua cea lungă *
de privit în oglinda făuritoare de personaje sunt sechestrată între vis şi realitate
unele banale între ele e o corelaţie străvezie
altele maiestuoase sinuoasă
gura se cască asimetric se disociază şi se construiesc reciproc
când râde când se strânge în punga apelor o dată-n viaţă se vor suprapune
ochii se miră atunci va fi momentul zero
şi eu mă mir al unui nou concret
îmi spun că e o comedie de proastă calitate alte ritmuri vor vibra în cuantica trupului
până când spaima se întinde alte peneluri vor picta vieţi în vieţi
prin pupilele dilatate şi mă soarbe timp în timp
în eul meu nepământean până ce talgerele vor lovi
la o partidă de sublimare în căuşul auzului şi mă vor trezi
74
