Page 32 - unirea6-7

6-7
Veronica Balaj

dar am fost
scoasă din rând.

Mesa la Vatican

Vara,
la ora de vineri,
spre seară,
în Basilica San Pietro
sfinţii,
purtând mănuşi pământeşti
ne mângâie
trecând prin memoria noastră
făcându-ne creduli
şi gata de zbor
uitând tabloul vremii
plin de iederă în flăcări,
gângănii şirete
şi îmbrăţişări dezacordate
îngerii ne dau
ambrozie şi vin
Orfeu PAX VOBIS!
linişte mov,
Se făcea că Orfeu câteva picături din apa sfinţită
coborâse de undeva luate la intrare
sau din lună şi lacrima ta
sau din viaţa de apoi pentru
ne înşiruise pe toţi plecarea viitoare.
cu ochii
spre-o cale necunoscută
şedeam cuminţi Cu îngerul la arat
aşteptând un semn
poate-o minune
Semne de ploaie
să ne vindece de teamă
în clepsidra
şi tăcere
cu iz
porumbeii poştaşi
de grădină arată…
nu mai erau nicăieri
toată ziulica,
să trimitem vreo veste
eu, îngerul,
norii coborâseră în palma lumii
eu, îngerul,
eu singură-mi luasem
la arat
necuviinţa
de unde să ştiu
să cânt
că mă vor durea
îmbrăcată în ploaie
muşchii în halul ăsta?
înnodam un vers
îngerului înhămat
despre Hamlet şi York
la plugul din hambar
32