Page 35 - unirea6-7

6-7
şi vă-ndemn
răsplătiţi viclenia
de seară
ocară morţii daţi
pasărea, iat-o, soarbe drumu-i răstignit
din cupe, printre măslini
pline cu bine şi rău cu trunchiuri şerpi-ncolăciţi
cântă, frunzele au culoarea vineţie...
şi-ncepe să moară lumina, în convulsii
ca suflet de om. îmi produce sete
mai e şi acolo
vreun deal,
Legendă adăugită vreo stradă,
o trăsură?
Potop de ape sălcii
pe tavanul Sixtinei… Via Appia o vezi
poate-aici te-am pierdut urcând,
poate sau coborând?
mai există un Noe mă fotografiez
în alte Galaxii în chip de singurătate indecentă
poate tu ai şi urcat ochii tăi,
în corabia lui capăt de pod în oglinzi
rătăcind ar putea risipi
prin albastrul vâscos vrajba fricii,
al unui potop să trec desculţă
re-programat dintr-un timp în altul?
având permis
de a-temporalitate
vindecat de întuneric
şi văzduh...
pe un prundiş străin
eu
îmi număr paşii
ne vom reîntâlni
într-un paradis
cu reguli nepârguite.

Via Appia

Pe Via Appia în jos,
îmi faci semne din ploaie
tobe cereşti
răzvrătire de voci
fără nume
se-apropie,
trec prin mine
până departe
te strig,
am aşchii în voce

35