Page 38 - unirea6-7

6-7
Ioan Romeo

Roşiianu Dar a mai fost la ea acasă şi din cauza noastră, a

indolenţei noastre.
Pentru că n-am fi avut atâtea îndoieli dacă
am fi citit cum trebuie Sfânta Scriptură. Fapt asupra
căruia însuşi Mântuitorul ne atrage atenţia: ”Oare nu
vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici
Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?” (Ev. Marcu
12:24).
Se cuvine, deci să-ncepem cu aceeaşi veşnică
întrebare: ce este sufletul omului? Avem un prim
răspuns chiar la începutul Sfintei Scripturi: ”Domnul
Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a
suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit şi s-a
făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Acceptând
sensul propriu al cuvintelor acestea, putem tălmăci
astfel această egalitate: ţărână + suflare de viaţă =
Despre SUFLET suflet viu. Când moare omul, ce se întâmplă oare cu
el? Îi dispare suflarea de viaţă, deci egalitatea nu mai
poate fi valabilă, după o logică simplă, atâta vreme
în timpul vieţii cât un factor al egalităţii a dispărut. Conform acestei
variante de răspuns, tot ceea ce rămâne după moartea
omului şi după omului este doar ţărâna din care acesta a şi fost iniţial
făcut. Acceptând un asemenea mod de gândire, ar
trebui să vorbim despre o Sfântă Scriptură scrisă
moartea acestuia extrem de simplu, şi pentru percepţia orişicui.
Adevărul este însă cu totul şi cu totul altul: Sfânta
Scriptură, deşi este „insuflată de Dumnezeu şi de folos
Indiscutabil, singura noastră certitudine-n lume ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea
şi viaţă este faptul că într-o bună zi vom muri. înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui
De la naşterea noastră-ncoace un singur Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru
lucru, un singur fapt se petrece-n fiece fracţiune de orice lucrare bună” ( 2 Timotei: 16-17), este scrisă
secundă: ceva sau cineva moare. destul de încifrat.
Dar se naşte ceva sau altcineva. Pentru că tot în Ea stă scris: „necunoscute
Pentru că, altfel, tot murind ceea ce este de sunt căile Domnului”, dar şi că „nici o prorocie n-a
murit în această lume, de la un moment dat încolo fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la
n-ar mai fi nimic de murit, deci nici lume n-ar mai fi. Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21).
Logică simplă dar nu şi simplistă. Însă şi motiv Aşadar, trebuie să ne întrebăm, în virtutea
temeinic de reflecţie, de continuă preocupare, de modului simplist de până acum cu care am încercat
veşnică frământare întru aflarea unor răspunsuri pe să explicăm anteriorul verset, dacă are bunul
deplin satisfăcătoare. Dar şi lămuritoare pentru orice Dumnezeu un mod simplist de a gândi, de a face sau
minte îndoielnică. Pentru că nu sunt deloc puţine de a ne transmite nouă ceva? Blasfemie mai mare nu
acestea. se poate! Cum adică? Cel la care toate sunt cu putinţă
Şi dacă ţinem cont şi de un alt fapt esenţial este de-o seamă cu noi în gândire?
întru totul, că în această lume şi nu într-alta sălăşluieşte Nici măcar faptul că Sfânta Scriptură ne
Satan, avem explicaţie pentru acei nenumăraţi spune că suntem făcuţi „după chipul şi asemănarea
îndoielnici. lui Dumnezeu” (Geneza 1:26) nu-i trezeşte pe mulţi
Aşadar, de la facerea lumii-ncoace, datorită răstălmăcitori la realitate.
prezenei Răului între noi, Îndoiala a fost la ea acasă. Ţinând cont de faptul că la facerea lumii şi a

38