Page 43 - unirea6-7

6-7
strânseseră în jurul mesei lor. Veniseră până şi
cartoforii să vadă ce se întâmplă. Sec au sunat zarurile
pe masa de lemn. Bogdan le-a oprit cu mâna dreaptă.
- Tăiete! i-a zis ţiganului.
Ca-ntr-un adevărat ritual, acesta le-a cules, cu gânduri. Le simţea seci, înşurubându-i-se-n minte,
gesturi încete şi largi. Ca să nu-i intre fumul în ochi, îşi înnebunindu-l cu goliciunea lor. Arar treceau oameni
dăduse capul pe spate. A bătut iarăşi zarurile în palmă. pe lângă el. Spre centrul oraşului. Dându-i bineţe.
îndelung. Unii. Cei care-l ştiau. Şi-l ştiau mulţi în urbea răstignită
- Ducă-se! a spus Bogdan. Mai mult pentru la poalele muntelui al cărui vârf nu-l atinsese niciodată
sine. în suişurile sale. îl salutau şi ceilalţi, cei care nu-1 ştiau.
Babaroasele s-au oprit chiar în mijlocul mesei. Nu-i durea gura. Pe el îl durea. Parcă. Le
- Doi-unu! le-a citit careva. răspundea dând din cap şi imitând un zâmbet.
- Văd şi io, bă! Ce, sunt cumva chior? l-a După ce-a ezitat puţin, Bogdan s-a hotărât să
repezit ţiganul. facă cale întoarsă Voia să-i dea ţiganului banii înapoi,
Bogdan a început să numere bani mototoliţi. aurul pe care i-l câştigase. Gândul că mai putea face
Cei din jur aşteptau cu respiraţii întretăiate. o faptă bună îi dădea puteri. Deşi era vlăguit. Răceala
- Opt mii patru sute sunt, Burtică. Dacă nu dimineţii l-a făcut să se adune sub pardesiu. Şi-a
crezi, numărâ-i! i-a zis el ţiganului. înfundat cu greu mâinile-n buzunare şi a grăbit pasul.
- Da’, nu merge tot la pace? Mătura cu privirea cărarea invadată de ierburi.
- Ba da! a aprobat Bogdan lăsând banii jos Foşneau încet, a taină, frunzele copacilor.
şi apucând zarurile. Merge! Vântul se strecura, abia simţit acum, printre ele. Îi
- Atunci un para-ndărăt! l-a îndemnat Bur- legăna şi lui o şuviţă rebelă, pe fruntea înaltă în acea
tică. curbă-a cărării a mai apucat să vadă chipul plin de
Zarurile s-au oprit arătând un şase-şase. De ură al ţiganului căruia-i câştigase tot. Şi mâna ce
nervi, ţiganul şi-a stins pe dosul palmei stângi ţigara. strângea un cuţit cu lamă lată. Şi, culmea! a mai
Vreme de-o clipă mirosul de came arsă l-a înlocuit remarcat şi mânerul făcut din corn de cerb. Apoi a
pe cel de fum. simţit o căldură mare în dreptul inimii. Din ce în ce
- Tot la pace? a întrebat foindu-se în scaun. mai intensă. S-a simţit lovit o dată, de două ori, de
- Merge! i s-a răspuns. trei ori... A mai zărit chipul fostului partener de joc
Şi iarăşi zarurile au arătat un şase-şase păgubos aplecat deasupră-i. Când l-a tras de pe cărare în
pentru ţigan. desişul pădurii. Nu prea departe. Nişte mâini care-l
- Noroc! a rostit sentenţios Bogdan, cotrobăiau prin buzunare a mai simţit.
ridicându-se. Plec, Burtică! Văd că nu mai ai nici tu, - Ce prost! i s-a mai înşurubat în minte un
şi că nici alţii nu mai au de joc. gând. l-i dădeam oricum. Că doară de-aia mă
- Pleacă-n mă-ta! a scrâşnit acesta din dinţi. întorceam din drum, nu?!
Pleacă, bă, odată! a mai tunat, văzând că O ceaţă străvezie s-a scoborât încet, înne-
Bogdan se uită lung la el. gurându-i privirile. Ceva-l ardea tare-n preajma inimii.
- Plec! i s-a răspuns. Chiar şi-n mama Deci, Căldura-l inunda. A mai simţit când Burtică i-a găsit
ca să fim corecţi, nu cu ea ai tu treabă, nu cu ea ai pistoletul, având impresia unei unde de bucurie pe
avut. chipul acestuia. Răutăcioasă. Apoi, scurt, ceva rece
- Păi pleacă odată! Ia tâmpla dreaptă. A urmat auzul unei detunături pe
- Totuşi... care pădurea şi liniştea dimineţii au dus-o până
N-a mai apucat să-şi împlinească vorba. Ţi- departe. Capul i-a căzut într-o parte, sprijinindu-se
ganul l-a înşfăcat de reverul pardesiului pe care nu-l de umărul stâng. N-a mai apucat să audă foşnetul de
dăduse jos. frunze şi ramuri date de-o parte de trecerea ţiganului.
- Pleci acum, când îţi zic io, că altfel o-ncurci
rău de tot! Auzi bă, moacă? (Fragment de roman din volumul in pregătire
Aranjându-şi gulerul boţit, Bogdan a păşit spre „Întunericul speranţei”)
ieşire. Diţa a dat să-i taie calea. Cu mâna stângă a
dat-o de-o parte, în palmă i-a îngrămădit un teanc
de bani. Nici măcar n-a privit-o.
Bogdan mergea grăbit, cufundat în multele-i

43