Page 44 - unirea6-7

6-7
Passionaria

Stoicescu băiatul, cu economiile lui?” Acum, după câteva zile
de însoţit prin ţară simandicoasa delegaţie compusă
dintr-un ministru şi o consilieră, nu ştia dacă să-i pară
bine sau nu. De când i-a preluat ca traducător, l-au
umplut de daruri, pentru el, pentru Dona, pentru
copilaş. Băutură, bomboane fine, bibelouri, o broşa
de argint. Lui Adam nu-i plăceau bărbaţii înalţi. El
era destul de mărunţel şi pirpiriu, dar namila aceea
de ministru arbora un zâmbet parşiv, era îndatoritor,
n-avea nici pe departe un aer de poruncă în tot ce-i
cerea sau îl ruga, şi era simpatic şi artist. Cânta, recita
versuri, spunea glume şi ţinea toasturi stând într-un
picior, pe vine. Consiliera, o femeie între două vârste,
grasă şi ursuză, se făcea că nu vede giumbuşlucurile
şefului său.
Azi, când ministrul l-a felicitat pentru impecabila
traducere, l-a rugat ca la recepţia de seară s-o aducă
şi pe Dona. Îi declarase deschis că-l place, că i-a
pus Dumnezeu mâna-n cap c-un asemenea interpret,
Jumătatea dar că ţinea morţiş s-o cunoască pe jumătatea lui.
De aceea era încurcat Adam. Nu ştia dacă să
se bucure sau nu. Dacă Dona avea cu ce să se îm-
traducătorului brace pentru o recepţie, dacă găseau cu cine să-l la-
se pe Dudu, dacă ministrul o să fie încântat de cu-
noştinţa cu ea. Se temea să-l supere sau să-i prici-
Se temea să se bucure. Viaţa îi arătase că bu- nuiască vreo neplăcere.
curiile sunt totdeauna prea scurte şi că imediat vine o Când se însurase, cu trei ani în urmă, Dona îi
belea, care să-ţi îngheţe zâmbetul pe buze. păruse o copilă fără minte, care râdea din te miri ce
Traducătorul era sărac. Doar frate-său mai şi plângea la fel. Când a aflat că e gravidă cu Dudu,
mare, Hâncu, îl mai ajuta cu bani când venea de la n-o să uite asta cât va trăi, Adam tocmai pleca la
muncă, din străinătate. „Adame, frăţioare, râdea Braşov cu o delegaţie, bineînţeles, ca traducător. Pe
câteodată Hâncu de el, ce ţi-o fi trebuit, ţie, faculta- la Chitila, uşa compartimentului s-a deschis brusc şi
te? Nu vezi că munceşti pe surcele? Ia ia nenea nişte fără să se sinchisească de cei doi directori generali
verzi, să-ţi mai umpli şi tu, golurile...”. pe care-i însoţea el, Dona i-a sărit de gât, i s-a aruncat
Nici cu însurătoarea nu se pricopsise. Dona în braţe şi printre săruturi i-a spus gâfâit: „Sunt
făcuse liceul de artă şi lucra pentru Fondul Plastic - gravidă! Sunt gravidă!” Străinii înlemniseră. Nu
cravate, rochii, mărgele, câte-o icoană. Acum, că-l înţelegeau nimic din tot ce se întâmplă. Apoi s-au
aveau pe Dudu, era şi mai greu. Prima jucărie a bucurat împreună. A stat şi Dona cu ei, atunci, la
copilului fusese o cutie de bomboane Kandia, pe care Braşov. A fost minunat. Dar după ce s-a născut Dudu,
Adam i-o făcuse Donei cadou înainte de însurătoare. ea n-a mai ieşit din casă. Tot timpul spăla scutece,
Puneau în ea mărunţiş şi copilul zornăia fericit, până fierbea tetine şi, mai rar, cosea câte ceva pentru Fond.
când se plictisea, şi-o azvârlea cu ciudă. Monedele Nici Adam nu-i mai spusese vorbe de dragoste
se risipeau pe jos, pe sub pat, în singura cameră în şi nici n-o mai prea drăgălea. Parcă nu mai avea chef.
care stăteau. Pe moment, nu se grăbea nimeni să le- Parcă era obosit, parcă se obişnuise cu ea, cu totul.
adune. Peste câteva zile, când rămâneau fără bani Când i-a lansat invitaţia ministrului de a veni şi
de pâine, Dona îl lua în braţe pe Dudu, şi-i spunea ea la recepţie, ca s-o cunoască, femeia era cât pe ce
râzând: „Ia să vedem, pe unde ne-a mai pricopsit să spargă termometrul.

44