Page 49 - unirea6-7

6-7
de albiuţă mică de argint, plină cu cuburi de gheaţă.
Parcă ar fi arca lui Noe... Au ciocnit pentru sănătate,
pentru fericire, pentru dragoste, pentru călătoria
apropiată, pentru cea depărtată.
Adam traduce orice cuvânt al ministrului. Toţi Corpul fără picioare s-a aplecat şi a vârât
beau votcă. Dona e obosită, obosită, după toată tre- încetişor cravata subţire prin fanta de sub uşă. Dar,
băluiala şi alergătura legate de această seară. Şi-a Doamne! Tocmai când să se ridice, chiar când era
înmuiat numai buzele în paharul de cristal şi i se pare cu fruntea în dreptul cheii, a surprins-o Adam.
că aude o orchestră. - Nenorocito, a şoptit el. Ce făceai aici? Te
- De unde vine muzica asta? îl întreabă ea pe uitai să-l vezi prin gaura cheii, da?
Adam. Dar el e ocupat. Vorbeşte cu consiliera. Gră- Nu ştie când ajuns înapoi la masă, pe scaunul
sana a dat până acum peste gât două pahare de votcă ei. L-a văzut pe Adam turnându-şi wiskey peste votca
şi ochii îi joacă în lacrimi. Dumnezeu ştie ce tot spune. rămasă în pahar, şi pe consilieră plângând. Ochii lui
Adam parcă îi întărâtă starea aceea plângăcioasă. n-aveau culoare, ci doar un sclipăt rece, ca o lamă
Ministrul, deşi se foieşte prin cameră, a înţeles de oţel. Şi deşi n-o priveau, îi simţea cum o hăcuiesc
că e vorba de muzică. Şi-n limba lui cuvântul sună pe trupul cel fără picioare.
aproximativ la fel. Se repede graţios şi de după o În sfârşit, ministrul a ieşit radios din baie, cu
draperie de catifea descoperă un aparat de radio. cravata la gât. Habar n-avea de ce se întâmplase.
Apasă butoanele ca un vrăjitor sau poate aşa i se S-a dus din nou la Adam şi i-a spus ceva cu o voce
pare Donei, îi spune ceva lui Adam, care încuviinţează fericită şi poruncitoare.
din cap, neîntrerupându-şi rolul de ascultător fidel al - Zice că să dansezi cu el, ca semn că-ţi mul-
consilierei, care acum plânge de-a binelea. Ministrul ţumeşte pentru tot, mârâi bărbatul înfundat către Do-
o invită pe Dona la dans. Nu, ea e obosită, ar prefera na. Şi pentru gaura cheii...
să asculte, nu să danseze. După ce îşi mângâie provocator cravata de la
Se pare că ministrul a înţeles asta fără translator gât, ca şi când ar fi mângâiat-o pe ea, ministrul îi
şi iar aleargă undeva, după o draperie, la baie, să-i sărută Donei încheietura mâinii, amuşinându-i pielea.
aducă o pastilă care s-o refrişeze. Apoi făcu o reverenţă şi aşteaptă să înceapă o nouă
Dona priveşte cu atenţie. Punguţa de mătase melodie. Ea vru să se scoale, dar n-avea picioare, îşi
de la sânul stâng parcă e vie. Parcă o teleghidează aduse aminte ca prin ceaţă de vraja dispariţiei lor şi o
şi-i comandă: „Dă-mă acum! Adam nu se uită! Du- cuprinse dorul de-a dispărea de tot. Ce rost avea să
te după ministru, până nu intră în baie...” mai existe acolo, numai un trup ciuntit şi uşor ca fulgul?
N-are curaj. Ministrul a ieşit. Consiliera îl ţine Îşi puse încă o jumătate de pahar de votcă, îl bău ca
de mâini pe Adam peste masă, şi se văicăreşte. Dona pe apă şi se trezi că are doar cap. Parcă-şi ducea pe
nu înţelege o iotă din ce spune. Şi dacă ar bea un pa- o tavă închipuită, ca Salomeea capul lui loan, propriul
har de votcă, aşa, să-şi facă puţin curaj? Dă la iuţeală cap. Să i-l dea ministrului. Fără picioare, fără corp,
peste gât jumătate din paharul în care până acum a- dansa numai cu capul. Obrazul lui era atât de aproape
bia dacă şi-a înmuiat buzele. Un fulger instantaneu îi de obrazul ei, încât nu rezistă să nu-l sărute...
taie gleznele, apoi pulpele şi coapsele, îi vine să râdă
fără motiv. Se uită la picioarele ei, care sunt aici, în *
pantofii cu toc pe care nu-i suferă Adam, dar nu le Nu ştie când au ajuns în stradă, îşi aminteşte
simte. Şi-a adus aminte din liceu de povestea care ca de pe altă lume un vuiet de vase sparte, farfuriile şi
i-a inspirat lui Eminescu „Luceafărul” - „Miron şi platourile Rosenthal ale doamnei Pinchis, care se
frumoasa fără corp”. Dumnezeule! Ea are corp, dar zdrobiseră în singura lor lată de masă din damasc,
n-are picioare. Acum trupul fără picioare a hotărât primită în dar de nuntă de la foştii ei colegi de liceu.
să se ducă până la baie, să-i dea ministrului punguţa Adam măturase fără o vorbă mămăliga, sar-
de mătase cu cravata lucrată de ea. N-ar fi crezut ni- malele, tortul cu inscripţii dulci de frişcă, prefăcându-
ciodată că are un corp atât de uşor. A ajuns la uşa le într-o masă comună, amestecată cu cioburi. De pe
băii. Dă să intre, dar ea e încuiată, în mână ţine punguţa bancheta din spatele limuzinei negre ale lui Vasile,
din care a scos cravata, între uşă şi pardoseala de şoferul, zărea în zăpadă picioarele ministrului, tre-
marmoră e un spaţiu destul de mare pe unde se ză- murând în cipicii lui balerini. Nimeni n-a scos o vorbă.
reşte chiar lumina din baie. Şoferul a bubuit cu obidă uşa portbagajului în
49