Page 54 - unirea6-7

6-7
Ca-ntr-o eroare
aici rima dispare
în ceaţa de mai înainte,
în sâmburii din cuvinte –
„încherb” devine „înierb” în frunte sau în cap de listă
şi de la cerul sfânt sub incolorele tristeţi,
cad pe pământ... sub amuţitele regrete...

Eu nu mint când scriu Am zugrăvit acel perete,
să mă descriu, eu, cea zidită-ntre pereţi...
şi înviez Dar nu cu alb, nu mai există!
să mă citez:
”Şi fiul meu să ia odaia verde, Cutii
eu voi fugi,
prin iarbă voi fugi,
Ordinea are destulă moarte,
până când bună
ca să pot trăi mai departe,
iarba mă va pierde...
ca să pot exista,
Mai mult ca iarba
să pot scrie,
nu voi năpădi...”
totul trebuie pus la punct
pentru înmormântarea gândului defunct
Urma de sare într-un soi de cutie
concretă sau imaginară...
Limba aducerii aminte
o ştiu doar eu, n-are cuvinte, În apartamentul cutie
ci rouă, chiciuri, ceaţă, aer, cumpărat pe datorie,
frânturi de scâncet şi de vaier, somnul/ odihna n-au cum s-apară
îmbrăţişări, păienjenişuri, decât în patul-cutie
amarul dulce din furişuri - coşciugul în viaţă -
în care sufletul meu chel în care să-mi ordonez trupul
zburda fără nimic pe el... - tot o cutie
mult simţitoare şi plângăreaţă -
Patru pereţi – o închisoare până-n zori eliberat
pentru lăuntrul plin de soare de taine şi haine
orbind oglinzi, arzând poeme împăturite în şifonier,
din timpul fără nici o vreme, un vechi dreptunghi - temnicer
când sprijinit de un perete unde stau întemniţate/ ucise,
lăsai de dragoste pecete ierburi, copaci,
nici către sud, nici către nord; pentru stofele şi ţesăturile dragi,
erai fior, eram fiord... căciuli, gulere şi fulare,
cândva blănuri şi piei în mişcare,
Negru pe alb, urma de sare foste animale trufaşe,
pe zidul din halucinare... acum jupuite pe umeraşe...
Există, nu o pot nega...
Atât de greu zideşti ceva, Cutia camerei închisoare
să zugrăveşti fără culori, în care crezi
doar cu colastra de ninsori că te eliberezi
ce-a fulguit pe cerul meu... de hoţi şi de nătărăi,
e ghiftuită cu demonii tăi:
Albe-s dorinţa, Dumnezeu, fotografii (Doamne, alte cutii!),
steagul de pace, când înfrânt tablouri pe pereţi,
te scuipă raiul pe pământ
54