Page 53 - unirea6-7

6-7
prăjesc şi asigură vânzarea. Dimineaţa se vor vinde
numai cele moi şi flexibile, asortate cu poeme patri-
otice şi pe teme sindicale, la prânz clătitele cu varză
şi spanac, asortate cu hai ku-uri inspirate din promisi-
unile scurte dar suculente ale politicienilor, iar seara în lumile surde şi scelerate;
clătitele reci, umplute cu etnobotanice, pe fondul unor e clar că au contracte cu Iadul glandele celelalte,
sexopoeme, care în era noastră au înlocuit poezia de cu libertatea înţeleasă fanatic,
dragoste, dispărută după căderea serialului cu Tanţa cu pedepsirea de rău, doar fantomatic,
şi Costel. Recuzita? Un aragaz cu două ochiuri, o s-astupe ce-i aici, pe pământ;
butelie, un mascat care să stea cu ochii pe butelie, „Acum!” e lozinca făcând legământ
două tigăi, două-trei măsuţe, toate în uscătorul blo- direct c-o sămânţă uitându-şi răsadul...
cului, de unde vor fi scoşi boşorogii de la administraţie,
şi un difuzor. Se pot primi şi absolvenţi de liceu fără Graba şi-atât desluşeşti în fiinţă;
bacalaureat sau chiar şi fără liceu. Poemele vor fi în- molecula cu numele conştiinţă
registrate cu vocea autorului, care trebuie să îşi găseas- a fost batjocorită şi asasinată-n tăcere
că un pseudonim de genul Adi Minune sau Moş Ar- de moleculele unora ajunşi la putere,
vinte, fund fierbinte. Nu e necesar să le oferim oa- de chimia minciunilor lor triumfale...
menilor decât ceea ce le trebuie. Mergi pe mâna mea Ah, pentru cine emite hipofiza semnale,
şi spargi orice piaţă!” doar din membrana exterioară,
Jur că n-am să mai fac clătite. Nici cu poeme, şi doar câteodată?...
nici cu dulceaţă. ”Viaţă” rimează cu ”ceaţă”, dar mai
ales cu ”greaţă”. Lucrul viu

Scriu despre lucruri,
De dragoste nu e de învinovăţit...

Cum prietenii au plecat
Sunt mândră să-i semăn lui Rilke sau au murit,
cel ce a scris cândva iar imageria,
un simplu şi tragic bilet: boala copilăriei mele încă persistă,
“Te iubesc, dar asta nu e defel treaba ta!” însufleţesc nimicurile care mă înconjoară
şi mă provoacă : „Există!”
CRF 1
Exist prin supra-vieţuire:
Ea e molecula CRF1 deasupra vieţii de zi cu zi
din membrana externă a hipofizei, pluteşte o ceaţă subţire
dar numele ei adevărat e tristeţe... în care gândul uscat şi fierbinte
Unii cred c-o ucid în ospeţe, se-nmoie ca să fiu altă fire,
alţii în băuturi şi desfrâu, să pot naşte cuvinte...
mutând susul în josul de brâu,
s-o stăvilească, s-o-ngheţe... Sub viaţa de zi cu noapte
mă-mbie câteva fructe răscoapte
Numai că ea e molecula biruitoare preamărind sâmburi, seminţe,
sub neonul în chip de soare, să pot naşte alte fiinţe,
sub chimicalele-n loc de mâncare, să mă descriu
sub lichidul contrafăcut în loc de apă curată, cum am ajuns lucrul viu,
sub aerul otrăvit de tutun şi furnale, cum mi-a fost dat să mă-ncherb
sub sânul şi botul siliconat pe bani grei într-un verb
al păpuşilor infernale... tăinuind foame şi grabă
cu accentul pe prima silabă:
Doar hipofiza mai emite semnale el lucră,/ tu lucri,/ eu lucru...

53