Page 52 - unirea6-7

6-7
”Ia clătita cu poeme!”

Am primit un pps cu titlul “În sfârşit, o me-
todă care ar putea salva învăţământul românesc”. Comună cu cine? Cu Papa de la Roma sau
Filmuleţul original era franţuzesc, se intitula “Punct cu strada Primăverii? E cool să ai fund obraznic, să
de vedere”, în regia lui Oliver Smolders şi în interpre- nu ai inhibiţii şi dacă vrei să te dai mare, să se belească
tarea (în rolul profesoarei) a Catherinei Aymerie. fraierii la tine, la TV, cum freci bara, să te vedem da-
Tânara şi frumoasa dăscăliţă e întâmpinată în că ştii să faci sex în metrou sau pe scările Parlamen-
sala de clasă de către elevii ei, fete şi băieţi, puberi, tului. Prea multă carte strică, ce biiip... a mea!”
în... pielea goală! Maldărul lor de haine e aşezat în I-am răspuns că acesta e un pamflet, mi-a
semn de protest la catedră. Profesoara e uluită, jignită, plăcut, dar cine i-l publică? Uite, eu stau cu poemele
dar vrea să facă abstracţie de această insolită şi neru- netipărite şi n-am nicio şansă de a le vedea în mâinile
şinată primire şi să-şi predea lecţia. Elevii nu-i dau cititorilor în această economie de piaţă.
nici o atenţie, nu răspund la întrebări, până când unul Auzindu-mi „plângerile” cu cărţile şi impoten-
din ei, gol puşcă, se duce la tablă şi scrie: ”Faceţi ca ţa de a le publica, fiul meu, licenţiat în patru limbi şi
noi!”, condiţie absurdă, impusă de elevi, pentru a umblat prin lume, mi-a propus senin să deschid o
participa la desfăşurarea unei ore de curs. Cu dispe- clătitărie şi să vând o clătită cu 3 poeme, la un preţ
rarea pe faţă şi cu dorinţa de a-şi duce lecţia la bun mai mare decât al unei clătite obişnuite.
sfârşit, tânăra profesoară acceptă târgul deşucheat, Reclama ar putea fi: „Ia clătita cu poeme!/
se dezbracă stingherită, dar hotărâtă să-şi facă datoria Viaţa-i dulce, nu te teme!”
de cadru didactic, chiar în acest decor absurd. Furată Atunci lumea va citi şi poezie, şi va înfuleca şi
de demonstraţia la tablă, nu observă cum elevii tră- clătitele mele, pe care, crede el, le fac admirabile, ca
dează propria condiţie impusă de ei, îşi iau lucrurile şi poemele de altfel. Puah! Un fel de învăţământ în
şi se îmbracă. Cineva bate la uşă şi spectacolul, dezas- pielea goală, ca să îmi îndeplinesc datoria faţă de
truos pentru cadrul didactic, e asigurat: o clasă acum profesie şi să am şi auditoriu…
normală priveşte şi ascultă o profesoară în pielea Şi iarăşi, colega m-a „consolat”, dându-i
goală… dreptate fiului meu. Cu nişte amendamente: să deschid
Titlul cu care am primit pps-ul era, evident, o şcoală de făcut clătite, cu probe practice zilnic,
în bătaie de joc. S-ar părea că învăţământul de pretu- de la 8 la 10, dar, în timp ce degustătorii ar devora
tindeni e când gol şi neavenit, când îmbrăcat şi fără clătita, un difuzor ar trebui să le spună poemele fără
sens. Iată ce mi-a răspuns o prietenă, cadru didactic titlu, aşa, ca nişte bancuri în versuri. Lumea nu mai
şi ea la origini, ca şi mine: „Din înălţimea la care mă are timp să citească, iar cititul e cea mai lentă activitate
aflu, observ că nu mai e mult până aici! Mai trebuie de informare, plus că te apucă somnul când iei cartea
să ciocănească unul la uşă! Gata! Învăţământul e inutil în mână şi nu mai eşti bun de muncă. Ce poeme îi mai
– nici un elev nu mai doreşte să ţină pasul cu ritmul trebuie unei casieriţe de la mall, când a stat toată zi-
informaţiilor, nimeni nu mai vrea să înveţe nicio meserie, ua în picioare şi a bătut la maşina de calculat până i
pentru că şi aşa e supraproducţie şi 10 generaţii nu s-a dogit capul? Dar dacă îi dai fetei o clătită cu dul-
pot consuma cât produs finit e în depozite, nu mai ceaă şi ascultă în şoaptă un poem de dragoste, îşi
doreşte nimeni să afle cine a fost Rousseau sau Voltai- mai simte cumva inima în pieptul siliconat, chiar dacă
re, nu ne interesează, decât dacă bagă promoţii la are picioarele umflate şi cade de oboseală.
mall. Dacă nu mai e cerere, ce mai titirim gâlceava şi De la cultura după ochi, am intrat în era
aruncăm mangoţii pe fereastră? Ce ne interesează culturii după ureche! În comunism a fost cultura
pe noi cine a fost Mozart? Mare sculă pe basculă, un video, în epoca de tranziţie spre nicăieri a fost cultura
chel, pe deasupra şi prost, că dacă ar fi fost ceva de audio-video, iar acum, că am intrat în neant, suntem
capul lui, avea şi el un monument acolo, la cimitirul în plină cultură audio, că de văzut nu vedem nimic
Bellu, aşa, ăsta nici nu se ştie dacă a trăit. Poate a şi, dacă vedem, nu înţelegem, iar dacă nu înţelegem,
fost o sosie a lui Beethoven, un aranjament al ăstora la ce ne trebuie?
cu teoria conspiraţiei! Gagiul, dacă era naşpa, nu „Şcoala de clătite, mă dăscăleşte prietena
ar fi ajuns la groapa de gunoi, de-i zic ăştia groapă mea, trebuie să aibă două clase: una de începători,
comună. care fac aluatul clătitelor, şi alta de avansaţi, care le
52