Page 48 - unirea6-7

6-7
A scăpat-o pe ea să-i explice lui Adam ce simte
acum, şi dacă asta-i place sau nu. Se agaţă ca înecatul
de un pai şi murmură:
- Are dreptate mama, n-ar trebui să facem şi
noi ceva, măcar aşa, o masă de plecare?... Să-l in- Vasile, şoferul limuzinei negre, care-l plimbă
vităm la noi... pe ministru de când a venit şi-l aduce seara acasă pe
„Prostuţă mai e”, gândeşte Adam, care e spe- Adam, întârzie să sosească. Numai de nu şi-ar scrânti
cialist în protocoluri. picioarele pe gheaţa de afară, cu ditamai tocurile.
- Păi cum o să-ţi vină ditamai ministrul în gar- Adam a rugat-o să nu-şi mai pună „girafele” alea de
soniera noastră de bloc, de la etajul 10? Cine crezi pantofi, cum le zice el, că-l depăşeşte în înălţime, dar
tu că-l lasă? Sepepe-ul lui Peşte?! nu se cădea ca la seara de adio să se încalţe cu cizme.
- Faceţi şi voi o masă cu specific românesc, îşi Altceva nici nu are. Şi-a luat batista şi evantaiul,
dă cu părerea bătrâna. Ciorbă de perişoare, sarmale, şi punguţa cea mică de mătase în care a pus cravata.
un tort... Şi dacă Adam caută în poşetă şi dă peste ea? Ce-o
- Păi ce, tortul are specific românesc? se burzu- să-i spună? Că a vrut numai din partea ei să-i ofere
luieşte Adam, care de fapt găseşte bună ideea, dar acest dar? Lui nu-i făcuse până acum o cravată ca
de unde bani. asta... Şi-a mai scris şi numele ei în limba aceea stră-
- Mă rog, insistă soacră-sa, scrieţi pe el cu ină, şi totul aranjat în chip de floare... Să-i mărturi-
frişca ceva în limba individului: „La mulţi ani... cutare!” sească sau nu? Uite, la florile pe care el i le-a tot tri-
sau „Bine aţi venit!”, dar voi ziceţi că pleacă... mis, îi dă şi ea, floarea asta... „Floare cu numele tău?”
- „Bine aţi plecat!”, chicoteşte Adam. Dar să îl şi aude pe Adam reproşându-i.
ştiţi că fără mămăliguţă nu se poate! Ştii să faci mă- „Vasăzică de-astea-mi eşti... în timp ce eu stau
măligă, nevastă? la discreţia lui să mă tortureze cum vrea cheful lui de
O ciupeşte uşor de obrazul împurpurat. Dona ministru, tu-i dai flori cu numele tău...”
tace. Se gândeşte la un dar anume, pe care să i-l fa- Nu, n-o să-i spună. El e un om care nu suportă
că ea, cu mâna ei, nu mămăligă şi sarmale, ci ceva mărturisirile. Parcă se teme chiar de propriile lui
care să-i rămână şi să-i amintească de ea. sentimente. Darmite de ale altora... Uite, se urcă din
S-a dat jos din pat şi scotoceşte în şifonier, în nou în casă. A uitat legitimaţia, în holul blocului e mai
tot timpul ăsta, Adam cu soacră-sa născocesc meniuri, cald. Până vine Vasile cu limuzina, Dona are timp să
fac calcule, planuri, în sfârşit, a găsit. O fâşie lungă scoată din poşetă punguţa şi să şi-o vâre în sân. La
de mătase naturală, albă, rămasă de la o rochie lucrată sânul stâng, tocmai cel pe care Dudu, şi-acum, mare,
pentru Fond. Îi va face o cravată, şi-i va scrie pe ea, deşi i-au dat dinţii, îl mai caută cu gura din când în
mărunt, în chip de floare, numele ei. Va căuta prin când. Şi tot acolo doarme cu căpuşorul proptit, fiindcă
dicţionare să coasă asta cu litere în limba lui: ca să în- bătăile inimii ei îi dau siguranţă şi linişte.
ţeleagă că nu e o proastă, nici o insensibilă, că, desigur, „Sunt o ticăloasă”, se tânguie ea. „Eşti o
e mândră de toată curtea lui, dar vai, e o femeie mă- caraghioasă”, se linişteşte singură. „Crezi că toate
ritată... Şi nu cu cineva străin, de care nu se poate a- femeile care-şi vâră ceva în sân, gândesc ca tine?”
vea habar, ci chiar cu translatorul lui. Dona n-a mai văzut vreodată un apartament
ca ăsta. Numai marmore şi stucaturi, oglinzi şi covoa-
* re persane. O groază de unghere şi uşiţe stau acoperite
În seara asta, ultima seară, se simte umilită, cu draperii groase de catifea vişinie. Parcă ar fi loja
dar fericită. A împrumutat o rochie neagră de la o de la Operă. Ministrul e într-un costum negru, impe-
prietenă, a împrumutat bani pentru festinul pe care cabil, iar în picioare poartă un fel de cipicei balerini
l-au pregătit în cinstea ministrului, a împrumutat uri din piele. Consiliera, în schimb, are o rochie cu flori
dicţionar şi a gravat cu folio numele ei pe cravata mari ca un capot, şi în picioare nişte pantofi cu tocuri
pregătită în dar, a împrumutat de la doamna Pinchis groase ca şenilele. O ajută pe Dona să pună masa.
piese din serviciul ei de masă Rosenthal, ca să pună Ministrul a venit în două rânduri să schimbe
în el sarmale, mămăligă şi tort, şi a împrumutat-o în locul paharelor şi-al tacâmurilor. Adam nu mai con-
chip de bonă pe maică-sa, pentru seara cea mare, teneşte cu mulţumirile pentru invitaţii. Pe consola de
ca să aibă cine sta cu Dudu. Deşi e-n februarie, nici deasupra şemineului odihnesc câteva sticle.
nu simte gerul de-afară. Wiskey, Cinzanno, votcă, iar lângă ele un fel
48