Page 46 - unirea6-7

6-7
Expediau cu un soi de luminozitate şi chemau
cu alta. Dona încercă să-l imite.
La întoarcere, Adam nu scoase nici un cuvânt,
îl găsiră pe Dudu strofocat de plâns şi cu temperatură.
Cum se văzu în braţele Donei, copilul se linişti şi Se vedea clar că e frământat de ceva. Cuta
adormi imediat. Obrăjorul lui cu febră, lipit de al ei, o dintre sprâncene vorbea pentru el. S-a întins să se
trezi ca dintr-un vis: Oare ea fusese aceea înconjurată odihnească puţin, dar se foia de pe o parte pe alta.
de lumini şi flori? Căreia ministrul, ca-ntr-o vrajă, îi - Ce mai e? l-a întrebat femeia bănuitoare.
spusese vorbele aiuritoare cu cultul mamei? - Păi, asta e, deseară mergem la Operă şi Ca-
Probabil, dar visase. Ea nu stă în salonul acela ssanova iar doreşte să te vadă.
imens, ci în această cămăruţă, ea n-are toaletele şi - N-am cu ce să mă-mbrac! răspunse ea scurt.
bijuteriile pe care le-a văzut etalate acolo, şi nici - Ai sa-ţi găseşti! mârâi el. Când vrei tu, e
luminăţia aceea nebună care-i intra până-n suflet. La simplu...
ea arde o luminiţă modestă, să nu-l deranjeze pe - Dar nu vreau, şi tocmai de aceea e complicat,
Dudu, sau o veioză când traduce Adam, noaptea. replică ea. Parcă te rugasem ceva... Nu doresc să
Da, nici soţul ei şi nici altcineva nu i-a sărutat vreodată mă mai duci în faţa acelui om.
mâna aşa ca ministrul, şi nici nu i-a adus o garoafă - De ce? se minună Adam cu prefăcătorie. Nu
albă şi una roşie. Ei de-abia au bani să mănânce, nu eşti în stare să-i suporţi curtea? Sau cum vezi un alt
să-i dea pe flori... Şi Adam nu e nici înalt, nici cărunt, bărbat, leşini?
nici curtenitor. Ea l-a vrut aşa. Simţi vorbele lui ca pe o palmă.
Adam tace şi-şi face de lucru mai mult prin Vrea deci să-i verifice credinţa. Vrea s-o vadă
bucătărie. Nu doreşte s-o vadă. Succesul ei l-a co- încolţită ca pe o oaie în bârlogul lupului.
borât parcă în proprii lui ochi. Ce situaţie tâmpită: el, - Eşti sigur că trebuie să merg şi eu? mai încercă
soţul ei, să-i traducă propriei lui neveste vorbele dulci ea o ultimă stratagemă de salvare.
şi veninoase ale haidamacului ăsta pe care-l slujeşte - Da, răspunse el sec. Aşa cere protocolul!
ca un servitor. Iar el, înaltul, elegantul, deşteptul, stă- Ştia foarte puţin sau aproape nimic despre
pânul lui pentru două săptămâni, a binevoit să i le protocol, în mod ostentativ se îmbrăcă ultramodest:
spună ca să-l umilească. cu o bluză albă şi cu sarafanul bleumarin din ultima
Dona deschide uşa bucătăriei. Caută privirile clasă de liceu. Se minună că o mai încăpea. Dar era
bărbatului în mica încăpere şi-şi aduce aminte cum atât de dulce! Avea un aer de şcolăriţă vinovată, pe
căuta cu o oră în urmă ochii ministrului. Dar el se care profesorul în loc s-o pedepsească pentru vechea
întoarce cu spatele. greşeală, o recompensează şi-i oferă încă o dată şansa
- Adam, îi zice ea cu o voce caldă şi spăşită. de a călca alături cu drumul.
Adam, să nu mă mai duci în preajma acelui bărbat... La Operă nu mai fusese din liceu. S-au dus
Dudu s-a făcut bine. Dona a predat la Fond cândva cu toată clasa, la un spectacol de balet,
încă două rochii. A lucrat toată săptămâna ca o ne- „Giselle” parcă, fiindcă prim-solista era verişoara unui
bună. Iar splendoarea aceea verde, rochia doctoriţei coleg de-al ei, care cumpărase treizeci de bilete, ca
în care s-a îmbrăcat la recepţie, a dus-o chiar a doua să-i facă galerie divei. Spectacolul o mişcase. Fusese
zi, să n-o mai vadă. În glastră însă sunt paisprezece tentată să schiţeze portretele dansatorilor, totul i se
garoafe. Şapte albe şi şapte roşii, în fiecare zi din păruse diafan şi aseptic.
săptămâna care s-a scurs, Adam a venit acasă cu La plecare însă, balerina verişoară venise să le
câte o garoafă albă şi una roşie. Le punea în glastră dea autografe. Era altcineva. Avea un mers împiedicat,
ca pe un mormânt proaspăt şi nevăzut şi nu zicea muşchii picioarelor umflaţi ca sticlele de lampă şi o
decât: „De la ministru...” Dona nici măcar nu le-a voce gâjâită. Toată graţia ei se dusese pe apa sâm-
schimbat apa. Dar afurisitele arătau la fel de proas- betei. Dona veni acasă şi pictă un trup de femeie ale
pete, ca şi când nu ar fi trecut vremea peste ele. cărei picioare erau nişte labe de gâscă.
Sâmbăta a venit acasă mai devreme. Dona i-a La Operă era destul de puţină lume. Aveau
dat să mănânce şi i-a povestit ca de obicei din două loji, fiecare amplasată de-o parte şi de alta a
năzdrăvăniile băiatului. Parcă făcea un efort s-o scenei, în stânga trebuia să stea consiliera cu doi
asculte. domni, iar în dreapta, ministrul, Dona şi Adam.

46