Page 42 - unirea6-7

6-7
Scrâşnind din dinţi s-a apropiat de ea. Când a ajuns
la câţiva paşi, a rămas împietrit locului.
- Drace! a exclamat. Sunt la „Creaţa“, în chiar
marginea oraşului.
O vreme a privit uşa deasupra căreia spânzura, Bogdan.
legănată de vânt, o firmă gălbejită, de pe care Cei care până atunci nici nu catadicsiseră să-i
vopseaua căzuse-n mare parte, făcând literele greu acorde vreun pic de atenţie, s-au uitat lung la el. Vreo
de distins. Apoi, ridicând din umeri, a păşit hotărât doi se tolăniseră în scaune şi-l măsurau cu priviri
prin noroiul din faţa intrării. viclene. S-au uitat şi unul la altul.
- Oricum, şi-a zis, dacă tot o ştiu, ce-mi mai Cu subînţeles.
trebuie să citesc?! Un chibiţ, la un semn al unuia de la masă, i-a
Din interior răzbateau până la el acordurile unui adus un scaun. Ceilalţi i-au făcut loc, mişcându-şi
pian hodorogit şi vocea Diţei, o femeie pe care-o scaunele.
ştia de mai multă vreme, o femeie în patul căreia se şi - Şezi! l-a îndemnat unul. Câţi bani ai?
strecurase de câteva ori. Din greşeală, îi plăcea lui să - Nu-ţi fă probleme, l-a liniştit Bogdan, cred
spună. Deşi, continua el întotdeauna când era vorba că mai mulţi decât ai tu!
de femei, o făcea de bună voie şi nesilit de nimeni. - E bine atunci, a mormăit un altul. Şezi!
A zis-o şi-acum şi a apăsat, hotărât, pe clanţa Şi el a şezut.
uşii. în prag s-a oprit puţin, rotindu-şi privirile prin Jumate-jumate, 800! a mormăit careva.
sala joasă, ascunsă-n fumul gros şi greu de respirat. Era un lungan cu o pălărie de fetru, decolorată,
- Închide, bă, uşa! a tunat vocea cuiva. Nu trasă pe ochi. Bogdan a apucat să-i descopere, să-i
vezi că intră vântu-aicea? observe, la o privire frugală, o cicatrice adâncă în
- Intră pe dracu’! i-a răspuns şoptit, închi- obrazul neras.
zând, totuşi, uşa. - Merge, Albule, merge! i-a răspuns un ţigan
A păşit încet, ocolind cu grijă mesele, privind gras, în care Bogdan l-a recunoscut pe fiul bulibaşei
pe sub sprâncene, cu coada ochiului, pe muşterii. ţiganilor pripăşiţi prin marginea aceea a oraşului.
S-a rezemat de tejgheaua barului, uitându-se Burtică era poreclit. Având bani din te miri ce făcuţi,
lung la birtaş. îşi cumpărase de ceva vreme o casă arătoasă prin
- O vodcă! i-a zis, după o vreme. centrul oraşului. Dar tot ţigan era!
- Mare, mică? l-a iscodit acesta. Zarurile aruncate s-au rostogolit pe masa de
- Mare, mare, s-a grăbit să-i răspundă. Păi lemn, urmărite de ochi holbaţi de-atâta atenţie.
ce, eu sunt o juma’ de om?! - Unu-unu, Albule! le-a citit Burtică. Era
După ce şi-a primit paharul, a privit atent spre bucuros. Ai pierdut!
masa cartoforilor. Erau patru la masă, şi-un buchet - Perechi, la pace! a cerut acesta.
bun de chibiţi în jur. - Vax! Mă duc mai departe, i s-a răspuns.
Taverna era scufundată-ntr-o semiobscuritate Ţiganul a adunat cu gesturi încete, regizate,
plăcută. Muzica gemea trist, îndemnând la băut şi la zarurile. Şi-a înfipt privirile-n Bogdan, care era în
uitarea necazurilor de peste zi. dreapta celui numit Albu, şi i-a zis:
Bogdan şi-a plătit „dubla“ şi s-a dus spre masa - Zii o vorbă, mă! Dau cu tine acu’.
de joc. Odată ajuns acolo, după ce-a privit puţin - Zic, i-a răspuns Bogdan liniştit.
peste umărul unui chibiţ, s-a îndreptat spre-o altă - Păi zi odată! s-a răţoit la el ţiganul. Ce tot
masă, acolo unde patru zdrahoni trăgeau cu nesaţ te scremi atât?!
din mahorcile de proastă calitate, urmărind cu ochi - Ăştia toţi, ce vine! a ridicai indiferent din
vicleni şi atenţi zarurile ce se rostogoleau pe masa umeri Bogdan, după ce s-a scotocit prin buzunare şi
soioasă, geluită, din lemn de brad. după ce-a pus pe masă un şomoiog de bani.
Fumul iute l-a făcut să strâmbe imediat din nas. O vreme s-a făcut linişte. Nici muzica nu se
Şi-a scos din buzunar o „domnească” şi, după mai auzea Bogdan a putut să audă respiraţiile
ce şi-a aprins-o, a îndrăznit o întrebare: întretăiate ale celor din jur.
- Am şi eu un loc? Ţiganul, cu gesturi reţinute, a zdrăngănit
- Dacă ai biştari, da, i-a răspuns unul. Cum zarurile-n palmă.
nu?! a mai continuat tot fără să-l privească. - Merge, i-a zis.
- Am şi vreau să-i joc cu voi, a îngâimat Toţi cei din crâşmă, ca la o comandă, se

42