Page 41 - unirea6-7

6-7
Ioan Romeo

Roşiianu nuncheate în noapte şi ploaie. Fără nicio ţintă.

Odată ajuns într-o intersecţie de străzi s-a oprit
locului. Cu mâini tremurânde a dat să-şi scoată o
Onoare târzie ţigară dintr-unul din buzunarele pantalonilor.

A trebuit să se cotrobăiască puţin prin buzunare
până şi-a găsit şi chibriturile. A scăpărat un băţ şi-a
încercat să-l ascundă-n căuşul palmelor.
Pasul îi era nesigur în pustiul nopţii de oc-
Strecurându-i-se printre degete, vântul i l-a
tombrie. Alunecase de câteva ori şi era destul de
stins. A-njurat şoptit, aprinzându-şi un altul. C-o
murdar pe haine. Totuşi, se vedea de la o poştă, în
plăcere de narcoman a tras în piept întâiul fum. Simţea
croiala lor, mâna unui meseriaş adevărat.
cum i se dizolvă-n trup rotocoalele de nicotină.
Legănându-se, îşi târa făptura pe jumătate
- Poate şi-n suflet, mai ştii?! i-a străfulgerat
dormitândâ pe străzile burgului de la poalele muntelui
prin minte un gând.
înalt. Bura încet din nori. Era ud până la piele, dar
Fără să mai privească în juru-i, a luat-o pe
nu-i păsa Călca hotărât prin beznele nopţii şi prin
drumul din dreapta. Călca direct prin băltoacele din
băltoacele străzilor desfundate de atâta ploaie. Stropi
ce în ce mai dese şi mai adânci.
reci îi şiroiau pe faţa obosită. Şi el surâdea. Oarecum
- Oraş pustiu al pustiurilor, a mormăit în-
tâmp. Nici el nu ştia de ce o făcea. O făcea şi-i era
ciudat, ce dracului mai caut eu în tine, în măruntaiele
de ajuns.
tale? De ce nu te-oi fi părăsit până acum?!
Gândurile i se învălmăşau în mintea îmbâcsită
Un motan i-a tăiat în fugă calea şi s-a refugiat
de tutun şi alcool.
sub streaşina unei case. A fluierat scurt, dar motanul
Mergea adus de umeri, de parcă toată gre-
nu s-a sinchisit de el. La adăpost fiind, îşi scutura
utatea norilor i se pogorâse pe fâptura-i firavă.
blana neagră. Şi udă.
Sau poate chiar viaţa-i strivea sufletul. îşi mijise
- Săracul! s-a surprins el zicând. E ud tot!
ochii şi scruta cu ei întunericul depărtării. Zadarnic
Dar, după un moment de tăcere, vreme-n care
însă. Nu putea zări la mai mult de câţiva metri în faţă.
se oprise-n loc, şi-a continuat gândul:
Suliţele ploii ce se înteţise-ntre timp erau groase şi
- Ce dracului se întâmplă cu mine, sunt de
dese. Vântul, parcă profitând de situaţia creată, îi
tot râsul lumii. Numai că, spre norocul meu, nu mă
şfichiuia obrazul neras.
vede nimeni acum. Şi chiar dacă ar fi să mă vadă
- Mai mult pe cel drept, i-a trecut, ca un
vreun careva, tot n-ar avea de unde şti acel careva
fulger tăios, prin minte. Şi a râs.
că eu compătimesc un biet motan. Fie el şi negru.
Gulerul ridicat al pardesiului decolorat de-atâta
Nu?!... Şi totuşi, am facut-o! De parcă eu nu aş fi tot
purtat nu-l ajuta cu nimic. Picături rebele de ploaie i
în aceeaşi situaţie. De parcă eu, în aceste momente,
se strecurau şi după ceafă. îngheţându-l.
aş fi la adăpost de răcorile nopţii şi neînmuiat de
- Mama dracului! a şuierat printre dinţii-i
nenorocita asta de ploaie care tot curge din cerurile
regulaţi. Plouă-a pustiu.
parcă sparte. De parcă-aş fi acum în vreo odaie
Şi, parcă voind să-şi verifice veridicitatea
încălzită, cu o ceaşcă de cafea in faţă şi cu vreo
gândului, şi- a dat capul pe spate, privind înciudat
femeiuşcă alături.
norii.
Parcă electrizat de propriul său gând, tresărind,
- Ce ţi-am făcut Doamne de mă baţi în halul
a continuat:
ăsta? a mai gemut.
- Nu, nu, nici o femeie! Gata!
Nici măcar vântul ce se strecura indiferent
După ce a mai privit o dată în juru-i, încă
printre casele scufiindate-n beznă nu i-a răspuns.
temător şi voind să se asigure că, totuşi, nimeni nu l-
Sictirit de liniştea ce domnea în juru-i şi-a
a auzit şi văzut, a mai tras o ocheadă-nspre motanul
continuat ceva mai grăbit drumul. Nici el nu ştia prea
aciuit sub streaşina acelei case şi s-a urnit iarăşi în
bine unde voia să ajungă, şi nici măcar încotro îl va
întunericul nopţii, înfruntând rafalele ploii. Ajuns la o
duce drumul pe care se afla.
nouă răscruce de drumuri, o palidă lumină, ce cu greu
Hoinărea de ceasuri bune pe străzile înge-
se strecura printre stropii deşi, a răzbătut până la el.
41