Page 51 - unirea6-7

Aseară, târziu, Adam s-a întors acasă. Tocmai 6-7
când se pregătea de culcare, a sunat soneria. Dar el
şi-a pus prosopul pe cap şi s-a întins, ca de obicei,
pe salteaua lui. N-avea cine să-l caute la ora aia.
A deschis Dona. Era cumnatu-său, Hâncu. Soacră-sa intră din nou, prinzând din zbor
L-a omenit în bucătărie, apoi l-a poftit în singura ultimele lui vorbe:
lor cameră, în pătuţ dormea Dudu, în pat mama Donei, - Mamă, n-am obiceiul ăsta, să ascult pe la
iar pe jos, fratele lui, Adam. uşi, aşa că vezi ce spui, îl mustră ea.
- Am căzut prost, zise musafirul, deja casa-i - Nu, nu de dumneavoastră era vorba, răspun-
plină. Dar n-am mai prins trenul de seară, că am ateri- se Hâncu. Apoi îşi turnă singur vin într-un pahar, din
zat cu vreo trei ore întârziere pe Otopeni. sticla pe care tocmai o adusese, îşi şterse buzele cu
Bătrâna s-a dus la bucătărie să fumeze o ţigară. dosul palmei şi continuă:
Hâncu a scos trei sute de dolari şi i-a dat lui Adam: - Uite ce e, frăţioare, tu eşti cu carte, eu sunt
- Ţine, să-i aveţi pentru casă, tu şi nevastă-ta, pălmaş. Dacă vrei să mă asculţi bine, dacă nu, nu.
că sunteţi la început de drum. Şi jupânul nici pat n-a- Ignoră total cele două femei, mamă şi fiică, în-
re, doarme pe saltea, zise el atingându-l pe frate- torcându-le spatele şi vorbind numai cu frate-său:
său, uşor, cu piciorul. Sau soacră-ta nu mai are casă - La noi în gazdă au stat trei rânduri de miliţieni,
şi-a căzut cloşcă la voi? da?
- Să-ţi spună ea de ce-i aşa, mormăi cu ură - Da, încuviinţă Adam, neînţelegând unde bate.
bărbatul. - Pe Veta, cumnată-ta o ştii, da? Bună gospo-
- Ba să-ţi spună el, se oţărî femeia. dină şi ce curată e?
- Tu eşti fratele meu, tu să-mi spui, hotărî Hân- - E! întări frate-său. Şi? Ce-i cu asta?
cu. Ţie ţi-am dat banii, tu să vorbeşti! râse el încercând - Şi-am prins-o în pat cu fiecare din gloabele
să mai domolească furtuna care mocnea în aer. alea de curcani, fir-ar mama lor a dracului să fie, că
- Uite ce e, frăţioare, priveşte bine la mieluşica eu, ştii, mai mult am fost plecat afară, la lucru. Am
asta care îmi e nevastă... şi vorbele i se opreau undeva bătut-o, am spălat-o şi am luat-o de nouă, de la în-
în fundul gâtlejului, atât era de mânios. ceput! Asta-i cu mieluşica mea! A ta, zise el rânjind,
- Mă uit, zise Hâncu neînţelegând ce e de văzut. şi se întoarse spre Dona, încă n-a făcut nimic, dar tu
- Ei află că e o... o... Dar nu mai spuse ce, chibzuieşte după cum te taie capul!
pentru că pe uşă intrase soacră-sa. Apoi nimeni nu mai spuse o vorbă. Dimineaţă,
- Vorbeşte, că eşti în casa ta, îl îmbărbăta Hân- bărbaţii se sculară devreme. Adam îl conduse pe Hân-
cu, neluând-o în seamă pe bătrână. cu la gară.
- Ce-a făcut? şi degetele lui Adam strânseră - Hâncule, nu m-ai minţit cu ce-ai povestit a-
spasmodic prosopul pe care până atunci îl ţinuse pe seară de Veta? zise el tocmai când frate-său urca pe
cap, să-l apere de curent. Sugrumă cu furie cârpa scara trenului.
pluşată, o trânti pe podea şi strigă cu năduf: S-a sărutat - Nici o vorbuliţă, îl bătu pe umăr Hâncu. As-
cu un bărbat străin, în faţa mea! Asta a făcut! Ca să ta-i viaţa!
ştii, ca să ştie toţi! De-aia dorm pe jos, în propria - Şi eu ce să fac? îl întrebă el rugător.
mea casă! - Cât ai învăţat tu, prostule, mă-ntrebi pe mine?
Se lăsă o linişte urâtă. Se auzea doar respiraţia Faci cum crezi, dar eu atât îţi zic: alta frumoasă şi
uşoară a copilului, plescăitul gurii lui mici în chip de bună ca Dona, n-ai să mai găseşti!
supt, din când în când. Când s-a întors de la gară, cele două femei se
- Numai atât? rupse Hâncu tăcerea. treziseră şi trebăluiau prin bucătărie. I-a adus soa-
- Dar ce-ai fi vrut să mai fie? Dac-o lăsam, cră-si un pachet de Kent şi i l-a pus pe masă:
intra peste el, în baie! mai spuse Adam. - Uite, să nu mai fumaţi porcării din alea, a
Soacră-sa făcu ochii mari. Se uită la fata ei cu spus el, că vă distrugeţi plămânii. Şi mâine, trec eu pe
neîncredere, apoi la Hâncu şi ieşi iar, să-şi aprindă la dumneavoastră, pe acasă, şi vă mai aduc un pachet.
încă o ţigară. A luat apoi pardesiul Donei din cuier, i l-a pus
- A intrat sau nu a intrat? întrebă Hâncu luându- pe umeri fără să-i adreseze vreun cuvânt şi i-a zis tot
şi un aer de judecător. bătrânei:
- Nu, n-a intrat, recunoscu Adam. A stat doar - Dar să nu plecaţi acasă, până nu ne întoarcem
la uşă... noi de la cumpărături!

51