Page 31 - unirea 2

Vremea rece mă
trezește din visare și ne
îndreptăm spre bisericuța
familiei care se găsește lângă
biserica satului construită cu
sprijinul lui Nicolae Iorga.
Aici, intrăm și
descoperim cristelniță în care a
fost botezat Mihai, apoi masca
mortuară, obiecte de cult și
tresărim în fața catapetesmei
unde icoana Maicii Domnului
ne urmărește cu privirea din
orice unghi am privi.
Nici nu simțim răceala
și aerul umed! E atâta măreție
aici! Trecem pe lângă zid și
ajungem lângă mormintele
părinților și ale fraților
poetului.

Îmi vin în minte
Fulguie usor, vântul ne Ziua Culturii Române ar
versurile ”O, mamă, dulce
însoțeste pașii spre locul mamă, din negură de vremi,/ trebui să fie o zi sacră și... poate
copilăriei poetului. De fiecare Pe freamătul de frunze, la tine că este. Cine ar putea contesta
dată simt o emoție puternică, oare acest dar pe care îl primește
tu mă chemi”. fiecare dintre noi în numele
inima bate mai accelerat,
Intrăm și în biserica nației noastre române?
așteptând ca la intrarea în satului și aflăm de unicitatea ei:
complex să zărim umbra ”aureolele sfinților sunt negre”. Să te numești Eminescu, să duci
Luceafărului. Acest lucru semnifică ofranda geniului cu care te-ai
născut , să-l faci stea și să o duci
Aerul rece ne grăbește
pierderile de vieți omenești în în înaltul cerului pe veșnicie în
pașii. Urcăm câteva trepte și
timpul primului razboi dar și numele Culturii Române. Să te
iată-ne intrând în casă. E atâta
trecerea la nemurire a lui numești Eminescu, să nu știi că
liniște și atâta poezie peste tot! Eminescu. ești dar și să te vrei a fi unicul în
Privesc fotografiile trăirea arsă dar și magică pentru
înșirate pe pereți, admir Veniți la Ipotești să vă ce ar putea, ar trebui să fie
întâlniți cu poezia, să vă
vitrinele cu obiecte de preț. cultura română. Să te numești
întâlniți cu nemurirea neamului
Undeva, lângă oglindă, zăresc, nostru! Eminescu și să nu vrei să
cutia de machiaj, folosită la Pășim cu sfială prin curtea dăruiești oricum steaua primită
repezentațiile teatrale! plina de tei! Zăpada scârție sub în ceas de taină făcând-o
De câte ori am vizitat nemuritoare în numele strălucirii
picioare, nu mai simțim gerul
această casă și totuși de fiecare din ea. În numele dragii tale
ci o căldură sfântă care ne
dată e altfel! Retrăiesc acum Românii!!!
învăluie.
emoția anului 2000 cand l-am Eminescu e aici, e Acum Eminescu nu este
întâlnit pe Grigore Vieru și acolo, e pretutindeni. E al aici. Sau se face că nu este. E
mulți scriitori care au adăstat la undeva cu Dante, cu
nostru și al universului...e în
izvorul nemuririi de aici. Shakespeare, e cu lumea toată,
fiecare din noi, în fiecare fulg,
Din pridvor, încerc să în fiecare nor, în fiecare undeva pe un colț de lună
acopăr cu privirea curtea suflare!! luminată de steaua din el
străjuită de tei, acum argintii ducându-și profețiile până la
datorită iernii, și gândul trece capătul lumii. Și, de-acolo în altă
ianuarie 2016 Ipotești lume făcând din pașii săi,
peste deal spre lac. ”Fiind băet,
prof. MINODORA TOPALA sunetul doinei, al mioriței, al
paduri cutreieram...”
-Botoșani baladei îmbiind moartea,

31