Page 32 - unirea 2
P. 32

răstălmăcind viața. Eminescu, el   prin  zilele  maturității  de  acum,   națiuni.  Ce  ne  diferențiază
             unicul, știe că lumea ne-aude, că   respirația fiecărui cuvânt pe care   este...?  Spuneți-mi,  voi  ce
             nu  suntem  singuri,  că  el  ne  e   îl  rostesc.  Cuvintele  mele  spuse   credeți  că  ne  diferențiază  de  ne
             alături  de  unde  ar  veni  și  cu   prin ființa mea, prin vocea mea,   simțim  minoritari  în  toate?  Sau
             oricine s-ar întâlni.             prin amintirile ce mă poartă prin   aproape  toate?  Să  fie  de  vină
                    Să  fii  în  anul  de  grație,   lumea  asta  neuitând  cine  sunt   Nicolae  Filimon  că  a  anticipat
             oricare ar fi el, să știi că Ziua lui   făcându-mă să mă simt acasă ori   prin  al  său  Dinu  Păturică  unul
             Eminescu  e  Ziua  Culturii  tale!   ce  câte  ori  rostesc  cuvintele   din  portretele  exponențiale  ale
             Lumea e a noastră și noi suntem   limbii române.                   lumii  noastre,  să  fie  pașoptiștii
             ai  ei,  căci  fiecare  particică  a     Limba  română,  limba     prin  spiritul  lor  justițiar,  să  fie
             sacrului ce ne înveșmântă în ceas   culturii  mele,  limba  neamului   Titu  Maiorescu  ce  își  dorea  ca
             de  sărbătoare  ne  face  să  fim   meu sărăcit de multe, împovărat   retorica să fie har, să fie Nichita
             poeți   ai   neamului    nostru   de  prea  multe  în  momentele  lui   cu   ale   sale   versuri   ce
             cântându-ne  veșnicia  până  la   de agonie, de tristețe sau împlinit   înveșmâmtează  trupul  limbii
             capătul  lumii.Și,  de-acolo...  în   prin idealurile sale.        române  sau  poate  Grigorescu,
             altă lume!                               Limba  română  fugărită,   sau poate Preda cu Imposibila sa
                    La  mulți  ani,  Culturii   neînțeleasă,  dezisă,  neîmpletită   întoarcere?
             Române!!!  Ea,  unica,  născută   în  taina  ce  poartă  suflul            Diferența  dintre  noi  și
             dintr-o stea, dusă până în înaltul   neamului   nostru,     taina   alții,   dintre   minoritari   și
             Cerului,  strălucind  pe  veșnicie   pământului  pe  care  știm  să   majoritari, cred, este o iubire ce
             pentru  fiecare dintre  noi, pentru   călcăm  cu  toată  talpa  piciorului   pare imposibilă. Imposibil să nu
             oricine  iubește  vorba  noastră   fără a ne teme că vom fi alungați   înțelegi  că  poți  fi  nimic  făcând
             românească!                       de altcineva decât de noi.       din  limba  culturii  tale,  limba
                                                      Mult  timp  nu  am  purtat   română,   propriul   bici   al
                     Lect. univ. dr. OTILIA    în  calendarele  românismului    cuvintelor care se nasc firesc din
                                    SÂRBU      nostru   semnele    sărbătorilor   tine, al nuanțelor ce numai ele te
                                               culturii naționale. Mult timp am   pot defini, al sentimentelor ce nu
                                               crezut  că  ea  nici  poate  fi   ar fi sentimente dacă nu ai ști să
                                               sărbătorită  de  vreme  ce  e  a   le  duci  la  cumpăna  înțelesului
                                               noastră,  de  vreme  ce  ea  există,   dintre  ele,  că  istoria  prezentului
                                              chiar și atunci când luăm notă de   tău  se  naște  și  din  exilul  lui
                    Vă  veți  imagina,  poate,   prezența ei vădită, chiar și atunci   Eliade  dar  și  din  suferința  lui
             că  visul  meu  e  unul  obișnuit,   când  o  declarăm  minoritară  în   Bălcescu,  că  nimeni  nu  te  va
             unul  ce  poate  fi  oricând  vis  de   raport  cu  alte  culturi  ce  se   primi  în  pragul  casei  tale  așa
             noapte,   vis   de   zi,   visul   doresc, ce par, ce se știu majore.   cum doar limba română știe să o
             cotidianului  nostru  sau  visul   Ce  jale  o  fi  în  sufletul  culturii   facă,  casa  neamului  tău,  al
             unui  trecut  ce  vrea  să  devină   noastre când uităm de ea fără să   poporului  tău  majoritar  prin
             prezent  și...  tot  așa...Vă  veți   ne  dăm  seama  că  am  uitat,  de   trăirile sale.
             imagina  că  voi  vorbi  despre   fapt,  chiar  de  noi.  Anulând          15  ianuarie  e  Ziua
             mine, despre cât de asumată sunt   cultura  ființelor  cu  care  ne   Culturii  Române,  ziua  fiecăruia
             sau  pot  fi  pentru  a-l  duce  la   naștem,  anulăm,  de  fapt,  ziua   dintre  români  prin  respirația
             împlinire. Veți crede că știți totul   nașterii noastre, momentul din zi   unică,  prin  glasul  unic  al
             despre el, despre visul meu, după   sau  din  noapte  când  am  cântat   pământului nostru sub  formă de
             ce  veți  citi  primele  rânduri,   pentru  prima  oară,  momentul   inimă.
             convinși  că  nu  mai  e  nevoie  să   prim  al  zilei  de  început  de   La  mulți  ani,  România!!!  Fii
             duceți  lectura  până  la  capătul   școală,   momentul   unic   al   mândră de toți ai tăi oriunde s-ar
             mesajului meu.                    dialogului  cu  părinții  noștri,   afla  căci  visul  fiecăruia  dintre
                    Visul  meu  nu  e  unic,  îl   zâmbetul  dimineților  când  am   noi  ești  tu,  suntem  noi  în  toate
             trăiți și voi, deși nu e nimic din   știut   că   aparținem   acestui   ale  noastre,  suntem  versul  lui
             ce  vă  imaginați  că  aș  putea   pământ.                         Eminescu  cel  ce  a  știut  să  facă
             spune.  Visul  meu  e  vis  de           Cultura  română  e  la  fel   din   cultura   română   șansa
             noapte, e vis de zi, e visul ființei   ca  oricare  altă  cultură.  Poporul   majorității existenței sale.
             mele  ce  duce  cu  ea  prin      nostru     asemeni     oricărui          Lect. univ. dr. OTILIA
             cotidianul  de  astăzi,  prin  cel  de   popor.Națiunea noastră întocmai                  SÂRBU
             ieri,  prin  glasul  copilăriei  mele,   în  toate  datele  ei  oricărei  altei


                                                             32
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37