Page 33 - unirea 2
P. 33

beau neopriri, mănânc aritmii,   Ideile se-mbracă-n cuvinte,
                                               respir  depărtări  culese  cu  Rachetele-n       trepte    devin
                                               mintea                           desuete,
                                               şi vieţuiesc în insomnii.        Brazii  sunt  mai  trepte  de
                                                                                rachete.
                                               Sunt Cal Troian ce se trage
                                               singur cu-n troliu-n cetate,     Îmi place când plouă la munte
                                                                                Se  leapădă  de  argăseală  piei
                                               cobor pe discreţii să-mi distrug
                                                                                brute,
                                               şi bruma de comoditate.
                                                                                Animalele ucise pentru blană,

                                               În numele igienei personale,     Umblă din nou după hrană.
             Nimenea din lume
                                               mă dau dezinvolt pe răzătoare,   Îmi place când plouă la munte,
             Gânduri brute,                    prind stele în eterne uimiri,    Misterul se cuibără sub frunte,
             bolnave de strung,                pe care le fac căzătoare.        Şi omul devine mai mic,
             se rotunjesc cu locul                                              Şi-şi fierbe orgoliu-n ibric.
             unde vreau s-ajung.               Nasc fără termen prescris,
                                               hrănind lumi cu deprinderi,      Îmi place când plouă la munte,
             Emoţii înflorite,                 sar din bocancii suficienţei     Căci vor cu toţii s-asculte,
             în văzul tuturor,                 spre mari necuprinderi.          Să  vorbească,  nimeni  nu  mai
             îmi devin bucurii                                                  vrea,
             şi linişti cu motor.              Praştie din cap în picioare,     Că vorbăria poate dezploa.
                                               fac jumping cu propriul gând,
             Bunele intenţii,                  sunt plastic în intransigenţa    10 august 2015
             ce pe de rost mă ştiu,            de a fi elastic pân` la mormânt.
             din fapte mă salută                                                Sub pleoapa firescului
             cu mâna la chipiu.                Meşteresc mânere la cuvinte
                                               şi  propoziţiilor  le  dau  câte-o   Nu cred.
             Aşa tot strâmtul meu,             boltă,                           Pur  şi  simplu  nu  cred  în
             cel către nicăieri,               sunt virgulă şi niciodată punct,   locurile voastre de veci,
             mâinele mi-l duce,                sunt chiriaş într-o revoltă.     unde  după  7  ani,  dacă  nu  se
             la braţ cu doamna ieri.                                            plăteşte la Parohie,
                                               3 februarie 2016                 vine altul şi-ţi ia locul.
             Un aer mă aşteaptă,                                                Şi aceasta până în ziua când şi
             ce are forma mea,                 Îmi  place  când  plouă  la      celui ce ţi-a luat locul,
             nimenea din lume                  munte                            nu  va  mai  avea  nimeni  să-i
             nu poate să mi-l ia.                                               plătească.
                                               Îmi place când plouă la munte,   „Curat murdar” loc de veci.
             Carnea cade-n sine,               Un aer nebun te pătrunde,        Pe  mine  să  mă-ngropaţi  în
                                                                                      2
             ca o cutumă a sorţii,             Şi tot ce se pune la cale,       E=mc .
             unde-i filosofia,                 Găseşte spre nări o cărare.      Acolo, Einstein e mai generos
             ce dă cu tifla morţii?                                             şi nu te mai scoate după 7 ani,
                                               Îmi place când plouă la munte,   dacă nu arăţi chitanţa,
             Regele Midas                      Se-nneacă pizme mărunte,         şi  nu  mai  dă  nimănui  pe  sub
             o mână afară-mi ţine,             Oxigenul, atom cu atom,          mână,
             iubiri edulcorante                Pune tacit de-un ozon.           locul tău, dacă se nimereşte să
             şi versuri sibiline.                                               fie mai „în faţă”.
                                               Îmi place când plouă la munte,
             24 ianuarie 2016                  Pixelii ceţii câştigă la puncte,   („Plătesc,  plătesc,  plătesc”,
                                               Plămânii devin tot mai grei,     replică din film.)
             Chiriaş într-o revoltă            De mirosul cetinii din ei.         Acolo, să-mi puneţi la căpătâi
                                                                                „Tabelul       periodic      al
             Plătesc chiria cu nelinişti,      Îmi place când plouă la munte,
                                                                                elementelor”

                                                             33
   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38