Page 56 - unirea 11
P. 56

câmpiei fără sfârşit a Banatului şi un izvor de energii                                     11
              creatoare; aici se întâlnesc nostalgiile muntelui şi ale
              câmpiei, aici e „raiul provincial de lângă Cimiş” (Tatăl
              meu, Lucian Blaga).
                      În tihna „Casei Bredicenilor” şi a „Casei  rodul spălat de ape subt pietre./ Seara se-ntâmplă
              de la vie” din Lugoj inspiraţia poetului a excelat, a-  molcom s-ascult/ în mine cum se tot revarsă/ po-
              ceastă perioadă fiind un moment-cheie în evoluţia lui  veştile sângelui uitat de mult./ Binecuvânt pâinea
              Lucian Blaga ca dramaturg, poetul mărturisind:    şi luna./ Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.// Cu
              „[...] în teatrul pe care-l scriu mă preocupă îndeo-  cuvinte stinse în gură/ am cântat şi mai cânt ma-
              sebi problema psihanalitică. Ea oferă un imens    rea trecere,/ somnul lumii, îngerii de ceară./ De
              material, cu extraordinare efecte dramatice”. Ast-  pe-un umăr pe altul/ tăcând îmi trec steaua ca o
              fel, în 1925 văd lumina tiparului nu mai puţin de patru  povară.”.
              drame: Daria (dramă autobiografică în patru acte),       Începând cu data de 12 mai 2016, la îm-
              Ivanca, Învierea (pantomimă în patru tablouri) şi  plinirea a 100 de ani – 1916-2016 – de la momentul
              Fapta (joc dramatic). În 1926 apare volumul Feres-  când Cornelia Brediceanu l-a întâlnit pe Lucian
              tre colorate (însemnări şi fragmente).            Blaga, pentru prima dată, la Viena, în 1916, la Bi-
                     Tot în 1926, la Lugoj gândeşte şi scrie drama  blioteca Universităţii, Biblioteca Municipală Lugoj
              Meşterul Manole (dramă în cinci acte), pe care o  (str. Ion Creangă, nr. 1, colţ cu str. V.V. Delamarina)
              definitivează şi o tipăreşte abia în 1927. Cornelia  a primit – ca spaţiu de desfăşurare a evenimentelor
              Blaga-Brediceanu a mărturisit că, în anii petrecuţi  culturale şi literare – „Casa Bredicenilor” din Lugoj,
              la Lugoj (1924-1926), în „Casa Bredicenilor” a    care se află în imediata apropiere de bibliotecă (str.
              părinţilor ei şi în „Casa de la vie”, Lucian Blaga  Victor Vlad Delamarina, nr. 4), casă cu o deosebită
              „a trăit trei ani de tăcere meditativă, schiţân-  încărcătură spirituală şi valoare culturală, în această
              du-şi un program de plăsmuiri pentru următorii    casă locuind, dinainte de 1918, familia Brediceanu,
              treizeci”. În Lugoj, Lucian Blaga a găsit o bine-  familie de intelectuali adevăraţi (muzicieni, compozi-
              meritată linişte creatoare, concentrându-se în această  tori, oameni politici, oameni cu un deosebit simţ cultu-
              etapă a biografiei lui asupra zidirii operei lui, făcând  ral şi artistic): Coriolan Brediceanu, soţia sa Cor-
              un uriaş pas spre autodepăşire. Acest cadru a fost  nelia Brediceanu şi copiii lor – Tiberiu Bredicea-
              pentru poetul, filosoful şi dramaturgul Lucian Blaga  nu, Caius Brediceanu şi Cornelia Blaga-Bredi-
              un anotimp sufletesc al efervescenţei şi echilibrului  ceanu – soţia poetului şi filosofului Lucian Blaga –
              lăuntric, temelia construcţiei viitoarei          şi nepotul Mihai Brediceanu.
              opere, într-un cadru deopotrivă real                                           „Casa  Bredice-
              şi mirific, dar şi poetic. Din marea că-                                       nilor” din  Lugoj
              lătorie creatoare, Lucian Blaga îşi                                            este acum un bine-
              surprinde, admirabil, propria existen-                                         cunoscut  Centru
              ţă în poezia Biografie (din volumul                                            memorial  cultu-
              Lauda somnului, 1929): „Unde şi                                                ral, care oferă co-
              când m-am ivit în lumină nu ştiu,/                                             munităţii evenimente
              din  umbră mă ispitesc singur  să                                              culturale şi literare,
              cred/ că lumea e o cântare./ Străin                                            cât şi spaţiu expozi-
              zâmbind, vrăjit suind,/ în mijlocul                                            ţional.
              ei mă-mplinesc cu mirare./ Câteo-
              dată spun  vorbe care nu mă cu-
              prind,/ câteodată iubesc lucruri ca-
              re nu-mi răspund./ De vânturi şi is-
              prăvi visate îmi sunt/ ochii plini,/
              de umblat umblu ca fiecare:/ când
              vinovat pe coperişele iadului,/ când
              fără păcat pe muntele cu crini./ În-
              chis în cercul aceleiaşi vetre/ fac
              schimb de taine cu strămoşii,/ no-
                                                             56
   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61