Page 61 - unirea 11

11
Anton Ilica

Florica R. Cândea:

Înscrisuri măcene

Notiţele ce urmeză debutează cu o întrebare
pe care i-aş adresa-o Floricăi R. Cândea, autorul
ÎNSCRISURILOR MĂCENE (Arad, Editura
Gutenberg, 2018):
- Dacă ţi-ar plăti cineva munca de scri-
itor al localităţii Macea în monedă de aur, ce ai
face întâiaşi dată? Îţi spune un bărbat, ce-ar face
o femeie: ar încerca moneda cu dinţii, după cum
făceau nevestele de haiduci, spre a constata dacă
moneda poartă aur! Altfel spus, ar muşca-o spre a-i
determina valoarea. Comparaţia medievală duce spre
ideea că, pentru a identifica valoarea unei cărţi, e
nevoie ca cititorul să muşte din ea, aşa cum ar muşca
dintr-un măr. (Am asistat la lansări de cărţi, în care
vreunul îşi începe alocuţiunea cu precizarea că:
„N-am citit cartea, dar…”).

Abia atunci cititorul şi-ar da seamna dacă e
autentică şi are valoare, dacă conţinutul e aurit şi
ambalat grijuliu într-o copertă vişinie!
Muşcând din carte cu instrumentarul unui
critic analitic, am avut gustul dulce al mărului sănătos,
am simţit aroma unică a piersicii coapte din via dată
în pârg. E muşcătura de gust a mărului după o cafea
ne-ndulcită, care nu seamănă cu mustul acestuia după
o şuhaidă. Miezul mărului e dulce, la fel cu al cărţii
despre Macea; această biografie măcenescă e un stu-
diu afectiv, cuprinzând date, fapte şi întâmplări, dar
mai ales sentimente, amintiri, nostalgii, iubiri şi multă
dragoste pentru satul său de naştere. Cine poate scrie
despre Macea, dacă nu un profesor de limbă româ-
nă, născut în Macea, având erudiţie, onestitate, bun
simţ, pasiune pentru oamenii de aici, pentru neamurile
sale, bunicul Ranta – cel participant la Alba-Iulia – şi
toţi urmaşii şi prietenii săi?
Înscrisuri-le măcene sunt mărturii de viaţă
despre toate cele ce s-au întâmplat aici, în toposul
măcean, de mulţi ani, cu dramele şi bucuriile, cu tris-
teţile şi împlinirile oamenilor.

61