Page 65 - unirea 11

11
mă salutau sărbătoreşte, ajung aproape la timp în
staţie un tramvai împodobit crăciuneşte, care tocmai
dă să plece, îi fac semn rugător vatmanului să dechidă
uşa, la care el, angajatul binevoitor al Intreprinderii
de Transport, îmi arată, ieşit din fire, ceasul de pe bunătatea cu credinţa, pacea cu mulţumirea de sine,
mână şi demarează înjurând de mama-focului. Eh, îngăduinţa cu liniştea sufletească... , vorba cu fapta.
îmi zic, cum şi-a dat jos costumul de Moş Crăciun, Şi ca vorba să fie faptă, şi nu orice faptă, ci una bună,
cum şi-a revenit bietul om, nu? m-am gândit că n-ar fi rău să mă aplec prin fapte
Pornesc spre piaţă pe jos: printre vorbe de bune spre ajutorarea aproapelui. Eh, nu o fi uşor,
ocară adresate dintr-o maşină scumpă unui biciclist asta nu pentru că nu am tolba plină cu intenţii bune
adunător de resturi de prin containere de gunoaie; pe care aşa, ca la comandă, le voi transforma, cât ai
pe lângă staţia de benzină din col, unde şeful îşi scutură clipi, în fapte bune, ci mă tot gândesc cum să-mi re-
bine de tot angajatele bulbucate la ochi de atâtea pe- cunosc aproapele?
treceri; printre pietoni, în cei la paşi şi şoferi grăbiţi şi Uite aşa, pornit pe fapte mari, înşfac punga
furioşi; pe lângă taximetrişti care se încaieră pentru cu resturi menajere, sting becul în hol şi ies optimist
clienţi; pe lângă un poştaş alergat de trei câini flămânzi pe uşa apartamentului. Nu apuc să învârt bine cheia
şi printre cinci colindători extrem de întârzâiaţi, ce în broasca uşii, că mă şi întreabă o mogâldeaţă de
duc grăbiţi o capră spre gară. om, rău îmbrăcat şi urât mirositor:
Ajung în sfârşit în piaţă. Eh, starea de fapt - „Domnu’! Nu aveţ’ ceva încălţări vechi!”
s-a schimbat şi aici: nimeni nu mai felicită pe nimeni; Mă uit încruntat la el şi apoi îl reped:
în difuzoarele vânzătorilor de casete şi CD-uri locul - „Cum ai intrat în bloc, mă? Ce crezi
colindelor e reluat de cântările ce se vor populare, că-i aici, sat fără câini? Hai, ieşi şi nu care-cumva
deşi oferă texte soră cu obscenitatea; clienţii se cear- să-ţi treacă prin cap te miri ce!”
tă cu pieţarii şi invers; vânzătorii de ţigări „pe sub Iese mogâldeaţa de om, ies şi eu, fac trei
mână” aglomerează intrările şi ieşirile; o lume pestri- paşi şi inspir aer curat gândind:
ţă şi agitată din cale afară animă piaţa care, în sfârşit, - „Da! E o zi minunată de iarnă, perfectă
e aşa cum o ştiu dintotdeauna. Nu zăbovesc în zonă, pentru a face fapte bune”...!
cumpăr ce am de cumpărat şi mă întorc spre casă Nu apuc să arunc punga cu resturi menajere
grăbit, concluzionând: în containerul de gunoi, că mă şi strigă un boschetar,
- „Da! Am reintrat în stare de normali- de la distanţă:
tate!” - „Frateee! Nu ai pâine în pungăăă!”
Drept pentru care am să iuţesc pasul, pen- Nu îi răspund. Sunt singur la părinţi, aşadar
tru că vreau să prind emisiunile educative binecu- nu am fraţi şi, la urma urmei, pentru o bucată de pâine
noscute multora: „Te vreau lângă mine”, „Ochii trebuie să lucrezi. Arunc punga în container, ajung la
din umbră”, “O mărit pe mama soacră”. N-am maşină, o admir din priviri şi apoi, mulţumit că e destul
să pierd nici „Stirile de la ora 17”, ca, mai spre de elegantă (la zecile de mii de euro date recent pe
seară, să savurez episodul doi al noii telenovele. ea, nici nu pot concepe să fie altfel!...), îmi aşez ser-
Pe curând! vieta din piele adevărată pe bancheta din spate, lângă
(Starea de normalitate: „starea conformă ea paltonul subţire şi fin, de firmă, după care urc şi
cu standardul sau cu tipul comun, uzual, natural”, pornesc motorul, care începe să zumzăie aproape
„sănătos”, „liber de anomalii mentale”..., „me- neauzit printre versurile unei colinde binecunoscute
dia caracteristicilor umane” - Random House („…ne daţi, ori nu ne daţi ?...”). Pornesc de pe
Webster’s Dictionary). loc, însă nu apuc bine să ies la „principală”, că gata-
gata e să-mi lovească maşina o femeie blondă cu o
Ne daţi, ori nu ne daţi ?... maşină ieftină, pe luneta căreia stă lipit semnul excla-
mării. Îi fac câteva semnene potrivite, dau mărunt din

Ne aflăm în preajma sărbătorilor Crăciunului, buze, după care schiţez un scuipat simbolic în sân,
zicându-mi în gând:
perioadă a anului în care aşteptăm de la cei din jurul
nostru, aşa după cum de altfel aşteaptă şi ei de la noi, - „Uite cum poate să-ţi strice ziua o ne-
simţită !”
un altfel de comportament, unul în care să împletim
65