Page 62 - unirea 11
P. 62

11

                     Se perindă în text, ca într-un film documen-
              tar, scene şi scenete, persoane şi personaje, destine
              şi familii, cunoscuţi şi mărturisitori despre cetăţenii
              Macei. Undeva, nu alături, ci în spiritul satului, priveş-  Floare Cândea a ştiut îmbina toate cele, dând
              te şi înregistrează personajul, fără selecţie, conside-  o alcătuire stilistică asemenea unei constelaţii. Nu e
              rând că toate cele întâmplate sunt demne de cunoaş-  nici-nici, dar e şi-şi. Apartenenţa nu şi-o pot re-
              tere şi nu merită uitate în tăcere.               vendica nici istoricii, nici sociologii, nici etnografii,
                     Satul său e cel mai frumos, cel mai bogat, cel  decât eventual scriitorii, şi nu cei din liga secundă, ci
              mai inventiv, cel mai elegant, cel mai destoinic.  cei din liga cea mare, căci Floare Cândea este, de pe
                     Satul e personajul principal al cărţii, un sat  acum, un scriitor adevărat, ştie scrie, are capacitate
              pe care Floare R. Cândea îl ridică la rangul de centru  de diferenţiere, ştie colora cu gândul, ştie aşeza senti-
              al universului.                                   mentul la locul lui, ştie alerga pe culoarul oportun
                     În timpul croşetării textului (textus = ţesătu-  pentru a trece linia de sosire la proba estetică.
              ră), autorul nu şi-a putut stăpâni lacrimile, de tristeţe  Literatura nu are un atelier de reparat, unde
              sau de bucurie, care au stropit cu flori ornamentale  un autor să poată deşuruba anumite lucruri, să le lus-
              această iie, pe care zburdă fluturii peste nectarul flo-  truiască, să le repare, să le dea prin focul purificării,
              rilor galbene ale nostalgiei şi în aromele florilor roşii  spre a încropi o nouă alcătuire.
              ale bucuriei.                                           Când o carte se lansează, Dumnezeu cu ea!
                     Limbajul măcenilor are drept la reprezentare.  Zboară spre inimi, spre minte, ducând cu ea neajun-
              E o îmbinare a măcenismelor (cuvinte regionale) cu  surile, iar ecourile frumoase persistă îndelung în su-
              vorbirea grijulie, literară, dar savoarea o dau vocabu-  flete. Niciodată nu există doar o ultimă speranţă.
              lele recuperate din recuzita vremii, păstrată în câte   Doamna F. Cândea se află la a şaptea carte
              vreun cotlon de glăsuire ascuns în rostirea vreunei  despre Macea şi fiii ei. Neputând repara prima carte,
              mătuşi sau unchi, a unui vecin...                 a scris altele, adăugând noi informaţii, alte amintiri şi
                     În textul Doamnei profesor, fiecare cuvânt  fărâme de suflet, noi nostalgii şi alte iubiri. Prima carte
              arde, având excitaţia potrivită pentru a încălzi sufle-  avea mai puţin de 200 pagini, aceasta are peste 700.
              tul şi trupul, la incandescenţa focului viu, a fâlfâirilor  Să închidem ochii, ascultând poezia înscrisurilor mă-
              de joc bengalez. Flacăra fiecărui cuvânt e arzătoare,  cene. Vom auzi glăsuiri populare, porecle, imprecaţii,
              acestea fiind încălzite până la temperatura de topire  vom asculta „înscrisuri baladeşti” şi „înscrisuri măr-
              şi prelucrat pe nicovală cu migala unui bijutier care  turisite”, vom identifica principalele coordonate geo-
              ornează cu beteli aura vorbirii voastre de măceni şi  grafice, istorice, toponimice, demografice şi econo-
              măcenie. E multă poezie în textul volumului, fiecare  mice, toate sub călăuza „unui mintal colectiv”, găbuit
              pagină cântă, cântă în armonie cu celelalte, orches-  într-o spiritualitate specifică şi un glosar dialectal. Îm-
              trând simfonia Macei, a acestei localităţi izbită de  preună, acestea alcătuiesc „ciclul vieţii” şi… al morţii.
              şansa de a avea o pasionantă chemare la cunoaştere.  Macea are un iubitor necondiţionat, un suport mărtu-
                     Dacă fiecare om ar fi obligat să-şi tatueze pe  risitor de expresie literară. Nuntirea celor doi actori
              piele un cuvânt, Doamna Floare Cândea ar alege,   – femeia cu satul – într-o stilistică benefică omagiază
              desigur, cuvântul Macea. Macea a devenit o nişă de  GLORIA UNUI OM, înfăşurat în mantia cea încălzi-
              mărturisire pentru un scriitor reflexiv şi imaginativ.  toare a devenirii istorice şi afective a satului său natal:
                    „Romanul” (are toate ingredientele unei lecturi  MACEA! De pe-acum nu se poate pomeni de Ma-
              ispititoare, cu personaje şi întâmplările lor) Înscrisuri  cea fără a pomeni numele Cândea şi nici nu se poate
              măcene mai are de trecut proba estetică. E roman  rosti numele Floricăi Ranta fără imaginea toposului
              narativ? E istorie? E destin? E poezie?           Macea, cartea i-a împreunat până la identificare.












                                                             62
   57   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67