Page 63 - unirea 11

Ne daţiori nu ne daţi?...

11
Gheorghe Hodrea

Nu, ceva nu era în regulă, parcă lumea în-
treagă e întoarsă pe dos, asemeni unei haine de gală
cu căptuşeala roasă adânc de molii flămânde nevoie-
mare.

Uite, spre exemplu: vecinul de la doi, an de
an lăsa uşa apartamentului larg deschisă în perioada
asta, spre a ne încânta pe toţi cu mirosuri de jumări,
cârnaţi şi caltaboşi. Eh, acum nu s-a arătat la faţă de
Alo, 112? vreo săptămână, ca nu care-cumva să-l cercetăm.

Mănâncă pe ascuns. Noi ca noi, dar nici adminis-
- ”Alo, 112? Ne-au furat bucuriile sărbă- tratorul blocului nu dă de el ca să-i încaseze banii
torilor!… Da! Aţi auzit bine, ne-au furat bucuriile pentru cheltuielile aferente lunilor octombrie şi no-
sărbătorilor!... Cum care sărbători? Sărbătorile iembrie.
de iarnă?... Nu, nu doamnă, nu glumesc, …faceţi Alt exemplu – copiii vecinilor, mai că nici nu
ceva, …căutaţi-i, …prindeţi-i pe răufăcători!… mai salută, ci ies din bloc încruntaţi, deoarece umblă
Cum care răufăcători?... Păi, am eu ceva bănuieli, vorba că Moşul are să ocolească cartierul nostru în
dar nu pot afirma fără probe!... Da! Probe!... Cum acest an. Apoi, chioşcul din colţ stă să intre în faliment
care probe? Păi, dumneavoastră vă pricepeţi la în aşa hal au scăzut vânzările. Prin oraş, nici urmă de
cules de probe... Eu de unde să ştiu cum se proce- tramvai împodobit cu binecunoscutele ghirlande
dează?... Nu doamnă, nu sunt beat, nici bolnav luminoase. Populaţia umblă hăbăucă de ici-colo cu
cu capul, ...sunt un simplu cetăţean furat de puţi- gândul mai mult la deprimantele ultime ştiri guverna-
nele bucurii pe care încă le mai aveam până mai mentale, spre disperarea şoferilor nevoiţi să conducă
ieri”. cu ochii în şapte, spre a evita mulţime de pietoni ce
CLIC! Da! Atât am mai auzit în receptorul trece pe roşul semafoarelor.
telefonului ros de vreme şi ostenit de atâtea şi atâtea Pensionarii se sfădesc cu cei care (încă) mai
convorbiri, care mai de care mai pesimiste în ultima au locuri de muncă, acuzându-i de ineficienţă.
vreme. Ce să mai...? Am renunţat la ideea de a re- Angajaţii nici nu mai cutează a visa la mult
clama, mi-am aşezat tovărăşeşte şapca între urechi promisele tichete de vacanţă, ci stau cu sufletele la
şi mi-am părăsit în grabă propriul apartament ieşind, gură sperând să nu li se ia amărâtele bonuri de masă.
mai mult vârtej, decât val, în stradă. Aveam nevoie Cei plecaţi peste ţări şi mări nu ştiu dacă să
urgentă de aer curat! vină sau să nu vină acasă de sărbători, de frica gu-

63