Page 66 - unirea 11
P. 66

11
                     Îmi revin rapid, mă calmez, că, na, doar

              mi-am propus să fac fapte bune azi, nu? Pe „centru”,
              la ora asta (9,45 – ora la care merg doar şefii la
              muncă), circulă maşini puţine, drept pentru care se-
              mafoarele nu funcţionează.                               În drum spre casă, trecând prin faţa mall-
                     Mai bine ar funcţiona, că uite, aşa sunt nevoit  ului, mă frământă agresiv în gând întrebarea:
              să aştept la trecerea de pietoni să treacă toţi hăbăucii.  - „Şi totuşi, cine-i aproapele meu?”
              Nu! Nu mai am răbdare, deschid geamul şi-l pun la        Da! Cred că ştiu! Drept pentru care intru în
              punct pe un bătrân cu baston:                     mall şi, după două ore, ies cu un coş imens de cadouri,
                     - „Hai, bătrâne! Ce te mişti ca melcul?    pentru soţie şi copil.
              Hai, că ne apucă al treilea război mondial, după         Acum mă simt liniştit, am să-mi ajut aproa-
              cum te mişti!”                                    pele, dar nu oricum, ci în mod special, am alocat de
                     Bine, totuşi, că îl văzui pe bătrân, nu de alta,  data aceasta o sumă triplă acestui obicei sărbătoresc.
              dar cred că ar trebui să-mi sun babacul, n-am mai  Seara târziu, mă întreb, tot în gând:
              vorbit cu el cam de cinci luni şi nu se ştie, la vârsta lui  - „Oare nici anul acesta, de  sărbători,
              de 82 ani…                                        nu-mi vor bate în uşă colindătorii, iar telefunul
                     Ajung la birou şi îmi salut doar din priviri  nu-mi va umple nici de data asta sufletul cu bu-
              subordonaţii, care aşteaptă cu sufletul la gură să dau  curia mesajelor rostite sau scrise de către cunos-
              start concediului de sărbători.                   cuţi?”
                     N-am să le fac bucuria asta până la sfârşitul     Dacă nu, s-ar putea ca eu să fiu aproapele şi
              programului, nu de alta, dar su-bordonatul ţi se suie  să am nevoie de ajutor? Aşa stând lucrurile, îmi vine
              în cap dacă îi dai nas, nu?                       să strig:
                     Ziua trece repede, concentrându-mi atenţia        - „Fraţilor, pe mine cine mă ajută?”
              în semnarea felicitărilor ieftine destinate colabo-      Ne aflăm în preajma sărbătorilor Crăciunu-
              ratorilor, în conversaţii telefonice lungi cu prietenii de  lui, perioadă a anului în care aşteptăm de la cei din
              la club şi în critici scurte aduse celor din subordine.  jurul nostru, aşa după cum, de altfel, aşteaptă şi ei de
              Scurte, că, deh, suntem în prag de sărbători.     la noi, un altfel de comportament...


                                            Sculpturi de
                                              Dumitru
                                             Verdianu



































                                                             66
   61   62   63   64   65   66   67   68   69   70   71