Page 10 - Raport CNFIS 2015

Introducere Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS), cu peste două decenii de activitate neîntreruptă, poate fi considerat astăzi una dintre instituțiile cele mai importante în administrarea sistemului public național de învățământ universitar, având un rol central în procesul de modernizare treptată și permanentă a metodologiei de finanțare a universităților. Activitatea Consiliul are la baza un set de valori, acceptat și neschimbat încă de la înființare: prin metodologiile de finanțare propuse, CNFIS a urmărit creșterea nivelului de predictibilitate și echitate în alocarea fondurilor publice și utilizarea unor metode riguroase, obiective și transparente; CNFIS a susținut permanent autonomia universităților, prin dimensionarea alocațiilor nu numai în funcție de cheltuielile implicate de desfășurarea activităților didactice și științifice, ci și în funcție de rezultatele efective ale acestora; CNFIS a încurajat creșterea calității în învățământul superior prin includerea elementelor calitative în formulele de finanțare și prin preocuparea pentru asigurarea stabilității la nivelul sistemului, utilizând algoritmi cu variații maxime prestabilite. Valorile pe care CNFIS le-a agreat inițial au fost apoi transpuse în principiile generale ale finanțării, dintre care cele mai importante sunt alocarea fondurilor în funcție de numărul de studenți, luându-se în considerare diferențele existente între resursele necesare pregătirii studenților pentru diferite forme sau domenii de studiu, și susținerea calității învățământului, prin alocarea diferențiată a fondurilor, în funcție de performanțele înregistrate. Aceste principi au permis fundamentarea de formule matematice riguroase, care au garantat mai mult de o decadă obiectivitatea și transparența alocării fondurilor publice către universități. Într-o primă etapă, a fost introdusă finanțarea pe student, o abordare cantitativă strictă, care reprezintă și în prezent o barieră esențială în calea adoptării unor decizii arbitrare în procesul de alocare a fondurilor de la buget către universități. Principiul finanțării „pe baza unei metodologii” a fost unanim acceptat chiar după primii trei ani de aplicare, iar extinderea metodologiei de finanțare prin introducerea unor elemente de natură calitativă a reprezentat un alt moment decisiv pentru activitatea CNFIS. În ceea ce privește utilizarea fondurilor alocate, cuantificarea riguroasă a performanței, prin intermediul unui set complex de indicatori a reprezentat o abordare care poate fi considerată inovativă chiar și privită dintr-o perspectivă europeană. Pot fi evidentiate demersurile inovative din ultimii ani: unificarea diverselor abordări calitative existente prin operaționalizarea rezultatelor de referință, detaliate pe domenii, obținute printr-un exercițiu unic de evaluare pentru întreg sistemul de învățământ superior românesc (in perioada 2011-2013) , elaborarea unui sistem nou, echilibrat și pertinent la nivelul domeniilor de studii grupate pe ramuri de știință conducând la propunerea de metodologie de finanțare pentru anul 2016. Pregătirea mecanismului de finanțare pe baza criteriilor de calitate în anul 2015 și propunerea implementării acestuia pentru anul 2016 constituie un important demers al CNFIS în direcția întăririi și perfecționării mecanismelor pentru valorificarea corectă și eficientă a resurselor existente. Propunerile CNFIS au fost în cele mai multe cazuri adoptate de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice fără modificări semnificative. Activitatea CNFIS nu s-a limitat la elaborarea politicilor privind finanțarea învățământului superior, ci a vizat și implementarea acestora. Încă de la înființare, Consiliul și-a asumat sarcina de a coordona activitatea unui grup executiv de experți, care a asigurat transpunerea metodologiilor adoptate în propuneri – atât anuale, cât și lunare – de alocare a fondurilor disponibile către universități. Totodată, Consiliul s-a implicat în mod direct în derularea unor proiecte cu importanță majoră pentru sistemul de învățământ superior, care au depășit granițele stricte ale politicilor de finanțare și au vizat identificarea și analiza rezultatelor și efectelor educației universitare. Se cuvin remarcate aici, în special, proiecte precum „Registrul Matricol Unic”, „Absolvenții și piața muncii” și „Politici bazate pe evidențe și impactul asupra pieței forței de muncă”, care au demonstrat abordarea proactivă a Consiliului față de unele dintre provocările importante cu care se confruntă în prezent sistemul universitar public din România. 10