Page 12 - Raport CNFIS 2015

Capitolul I. Elemente generale referitoare la finanțarea învățământului superior din România În acest capitol, prezentăm cadrul instituțional și organizațional al formulării și implementării politicilor de finanțare a învățământului superior. I.1. Cadrul legal al finanțării învățământului superior Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă principalul reper normativ care reglementează finanţarea învăţământului superior din România. Articolul 8 al Legii stabilește cele două surse majore de finanţare a activităţilor de educaţie, indiferent de 1 nivelul acesteia (preuniversitară sau universitară): bugetul de stat și venituri proprii pe care instituţiile de învăţământ le pot utiliza autonom. Finanţarea învăţământului superior de stat se face prin fonduri publice (art. 222, alineatul 3), în baza următorului set de cerinţe: considerarea dezvoltării învăţământului superior ca responsabilitate publică și a învăţământului, în general, ca prioritate naţională; asigurarea calităţii învăţământului superior la nivelul standardelor din Spaţiul European al Învăţământului Superior pentru pregătirea resurselor umane și dezvoltarea personală ca cetăţeni ai unei societăţi democratice bazate pe cunoaștere; profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu diversificarea pieţei muncii; dezvoltarea învăţământului superior și a cercetării știinţifice și creaţiei artistice universitare pentru integrarea la vârf în viaţa știinţifică mondială. Instituţiile de învăţământ superior de stat obţin, potrivit art. 223, venituri din următoarele surse, enumerate de lege: alocări de la bugetul Ministerului Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice, pe bază de contract, pentru finanţarea de bază, finanţarea complementară și finanţarea suplimentară, realizarea de obiective de investiţii, fonduri alocate pe bază competiţională pentru dezvoltare instituţională, fonduri alocate pe bază competiţională pentru incluziune, burse și protecţia socială a studenţilor, precum și din venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizări și taxe percepute în condiţiile legii de la persoane fizice și juridice, române sau străine, și din alte surse. Potrivit legii, toate acestea reprezintă venituri proprii ale instituţiilor de învăţământ superior. Finanţarea de bază se alocă pe baza unui contract instituţional încheiat între Minister și fiecare universitate de stat în parte și este multianuală pe toată durata unui ciclu de studii. Finanţarea complementară este alcătuită din trei categorii, în funcţie de destinaţia cheltuielilor: subvenţii pentru cazare și masă, fonduri alocate pe bază de priorităţi și norme specifice pentru dotări și alte cheltuieli de investiţii și reparaţii capitale; fonduri alocate pe baze competiţionale pentru cercetarea știinţifică universitară. Finanţarea suplimentară se realizează potrivit art. 197 prin alocarea către universităţi a unei sume totale de minimum 30% din suma alocată la nivel naţional universităţilor de stat ca finanţare de bază, pe baza unor criterii și a standardelor de calitate stabilite de Consiliul Naţional al Finanţării Învăţământului Superior și aprobate de Minister. În conformitate cu art. 197 alin. 2 se formează un fond distinct pentru dezvoltarea instituţională, din bugetul alocat Ministerului Educaţiei Naţionale. Fondul de dezvoltare instituţională se adresează celor mai performante instituţii de învăţământ superior din fiecare 1 În bugetul adoptat pentru anul 2014, potrivit informațiilor prezentate public de Guvernul României (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/proiect_buget2014/Ministerul_Educatiei_Nationale.pdf), pentru finanțarea de bază s-au alocat prin bugetul de stat 1.678.705 mii lei. 12