Page 18 - arpia 19

de excepţie) şi cu efective militare întrunite
mult mai mari decât regimentul (ducatele în-
corporau mai multe comitate). În asemenea
situaţie, ducele (lat. Dux-ducis, conducător) se
va numi general (tot din tradiţia romană,
echivalentul unui comandant de legiune). Însă
mai este o variantă! Dacă regele ducea o
acţiune armată cu forţe mai mari de un regi-
ment, el se numea pe timpul operaţiunilor gen-
eral, sau delega pe acest post un nobil de rang
înalt, mai ales cu scopul de a coordona efor-
turile şi a tempera tendinţele de insubor-
donare, destul de frecvente, printre orgolioşii
nobili. Să nu uităm episodul Nicopole, unde din
lipsa unei comenzi unice, ferme şi responsabile,
istoria şi-a modificat, destul de brutal, cursul.
Numirea ca general, iniţial, era una
temporară, însă răspunderea pentru rezultate
îi revine celui numit. De multe ori însă, regele,
denumit de altfel şi cap al armatei, devenea
general, în cazul în care conducea personal
războiul. Este motivul pentru care şi în prezent,
regele îşi păstrează atributul, cel mai valoros regelui Carol al - II - lea al României.
desigur, de comandant suprem şi are, obligato- Amiralul, grad corespondent celui de
riu, pregătire militară, iar ţinuta sa de cere- general, este specific marinei militare. Denu-
monie este uniforma, cu însemnele uneia din mirea provine din limba arabă unde însemna
armele tradiţionale. Şi tot aici găsim şi comandant al mărilor, dar atunci nu era grad
motivaţia faptului că în ţările unde conducerea militar ci funcţie. Primul grad de amiral este
este asigurată de un preşedinte ales prin vot consemnat ca fiind cel acordat de Otto al III-
popular, acesta este de asemenea comandant lea în secolul al X-lea unui comandant din
suprem şi şeful unui organism numit, de marină. Apoi gradul s-a diversificat, la fel ca şi
regulă, de apărare a ţării, din care fac parte cel de general, adaptându-se mărimii forţelor
aproape toţi miniştrii, şefii serviciilor secrete, din subordine (mare amiral, vice amiral, contra
dar şi comandanţii militari ai categoriilor de amiral, etc.).
arme (trupe terestre, aviaţie, marină, etc.). La rândul lor, primii comandori (grad
Mareşalul, denumire preluată de la echivalent cu cel de colonel), au fost denumiţi
funcţia şefului casei militare a palatului regal astfel, comandanţii din marină, deoarece tru-
(iniţial responsabilul cu grajdurile, funcţie de- pele lor nu erau niciodată dispuse în coloană
osebit de importantă), a apărut ca necesitate, (este vorba desigur şi de orgolii). Prin urmare,
atunci când în componenţa armatelor erau mai s-a adoptat denumirea de Comandor, adică,
mulţi generali (armate mixte, apoi acela care comandă. Locţiitorii lor s-au numit,
multinaţionale). Ceva mai târziu când titlul a la rândul lor, căpitan-comandor (echivalentul
devenit de sine stătător a fost introdusă, pentru locotenent-colonelului) şi locotenent-coman-
acordarea acestuia, condiţia de participare la dor (echivalentul maiorului). Gradele de ofiţer
cel puţin două războaie. Desigur nu au lipsit inferior, cele de căpitan şi locotenent, au rămas
abuzurile, sau mistificările, precum în cazul aceleaşi, însă subofiţerii, deoarece nu se mai

Aeronautica - ARPIA , nr.19, ianuarie, 2020 17