Page 96 - VOLUMUL 3
P. 96
DINCOLO DE REAL – vol 3-
Un vizitator trecător, care cu destinul se căsătorește.
Astfel, în solitudine, tristețea își găsește harul,
În șoaptele tăcute, îmbrățișăm un nou drum.
Fiecare lacrimă, o melodie, fiecare tristețe, un divin,
În tapiseria vieții, unde umbrele și lumina se îmbină.
Așadar, să fim în solitudine, atenți în melancolia noastră,
Căci în aceste momente liniștite, creația își găsește locul.
Cu cât tăcerea noastră este mai profundă, cu atât mai mult
invităm destinul,
În șoaptele tăcute, sufletul nostru se aprinde.
În calmul tăcut al amurgului, unde tristețea ușor se așterne,
Inimile se trezesc, atinse de vrăji cosmice.
Cu răbdare serafică, adunăm țesătura destinului,
Creând pânza destinului în liniștea în care respirăm.
95
