Page 98 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Instinctele șoptesc încet prin vuietul urban,
Un zumzet tăcut sub pielea limitată a umanității.
„Ai încredere” murmură ele, „în inima sălbatică din tine,
Eliberează-te de lanțuri, lasă instinctul autentic să
înceapă.”
Căci adânc în nucleul genetic al omului,
Se află un compas, neabătut, arătând spre ușa naturii.
Dar zgomotul și aglomerația bestiei urbane,
Înăbușe chemarea către sălbăticie, către festin.
Prin ceața neonului, o licărire încearcă să găsească,
Un drum către rădăcini, către originea omenirii.
Unde instinctele se desfășoară liber, crude și nerafinate,
Conducându-l spre adevăruri, dincolo de constrângerile
orașului.
Un dans al umbrelor, șoapte în noapte,
instinctul autentic, lumina uitată a inimii.
O călătorie înapoi la instincte, la forma cea mai adevărată a
sufletului,
Prin furtuna urbană, către vânturile sălbatice calde.
Redescoperă bestia care se află înăuntru,
Dărâmă barierele, lasă călătoria să înceapă.
Căci în chemarea tăcută a pădurilor adânci,
Sufletul se trezește din somnul său sintetic.
Nu mai este pierdut în spațiile vaste,
Instinctul ghidând, reconectând spre trecut.
În inima omului, scânteia sălbatică strălucește,
În liniștea urbană, șoapta naturii renaște.

97