Page 42 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Fiecare ecou un memento al devenirii mele efemere,
Și mă întreb dacă cuvintele murmurate în rugăciune
Sunt doar un scut imperfect împotriva enormității
Absolutului.
Pe altarul inimii mele, ard lumânări de credință și îndoială,
Flacără vie ce clipește între dorință și teamă,
Și mă întreb dacă religia este doar o construcție a
sufletului,
Un sanctuar unde ne ascundem de realitatea supremelor
mistere.
În fluxul de conștiință, mă pierd și mă regăsesc,
Navigând pe râuri de lumină și noapte,
Fiecare val o metaforă a luptei umane de a înțelege,
Fiecare reflecție un ecou al întâlnirii nedeslușite.
Religia, cu simbolurile și ritmurile sale,
Este limanul unde încerc să reconstitui tabloul divin,
Un puzzle de lumini și umbre din care se naște
Un portret sacru al omului și Dumnezeului său.
Și astfel, în fluxul gândurilor mele nesfârșite,
În catedrala tăcută a nopții,
Mă întreb dacă vreodată vom putea cu adevărat îmbrățișa
infinitul,
Sau dacă vom continua să ne agățăm de acest scut fragil al
religiei,
Tezaur de speranțe și temeri nesfârșite,
Un dans al spiritelor ce caută
Prin labirintul etern al conștiinței,
Întâlnirea copleșitoare cu Dumnezeu.
41