Page 44 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Să pășesc dincolo de viziunile efemere,
Dar știu că voi muri înainte de a mă trezi cu adevărat,
Căci viața mea e o pânză țesută din vise, un lung vis
neîntrerupt.
Privesc către cerul plin de stele, semne misterioase ale
destinului,
Fiecare stea, un punct de lumină într-o pânză infinită de
întuneric,
Și mă întreb dacă voi găsi vreodată marginea acestui vis
etern,
Sau voi rătăci mereu pe cărările nesfârșite ale conștiinței.
În tăcerea nopții, aud șoaptele viselor încă nesfârșite,
Ca ecouri ale unor lumi ce se nasc și mor în fiecare clipă,
Și în adâncul inimii mele, simt freamătul unui adevăr
necunoscut,
O chemare către un tărâm unde timpul și spațiul se
contopesc.
Și astfel, mă pierd în acest dans mistic al conștiinței,
Un călător pe un drum nesfârșit de vise și treziri,
Fiecare vers o stea, fiecare gând un bob de nisip
Înainte să mă trezesc cu adevărat, voi muri în brațele
infinitului.
Căci în fiecare respirație a cosmosului,
Se află un alt vis, un alt început,
Și în fiecare vis, mă regăsesc și mă pierd din nou,
Într-o odisee eternă a sufletului meu,
Un călător veșnic pe calea melancolică a conștiinței.

43