Page 52 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Poeții visează ziua de mâine, cuvintele lor sunt cerneala
timpului,
Artiștii capturează lumina vieții, creațiile lor sunt pulsul
realității noastre.
Fără ei, cosmosul ar fi o simfonie neterminată,
Notele potențiale risipite în vid, dezordonate,
Dar în inimile lor, esența existenței prinde formă,
Un dans al creației care menține întunericul la distanță.
În acest tărâm al gândurilor, unde conștiința curge ca un
râu de stele,
Aud șoaptele poeților din trecut și prezent, ghidându-mi
pana,
Împreună visăm un viitor sculptat din speranță și mirare,
O lume unde arta insuflă viață fiecărui colț întunecat.
Și astfel, în labirintul timpului și spațiului, ei ne conduc,
Poeții și artiștii, păzitorii realității noastre fragile,
Căci fără ei, ne-am rătăci în noapte,
Dar cu ei, găsim mereu zorii, mereu noi, mereu strălucitori.

51