Page 55 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 168

In vasta întindere a nopții, unde umbrele gândurilor se
întrepătrund cu lumina adâncului sufletului,
Mă plimb prin grădina memoriei, traversând aleile
melancolice ale timpului pierdut.
Contribuția unui poet adevărat la artă trebuie să fie reală,
îmi șoptește briza lunii, un ecou al visurilor netrăite,
Poetul nu este doar un interpret al cuvintelor, ci un
medium între lumi, un șaman vrăjitor în extazul său
creator.
Pe scenă el este real, fiecare cuvânt, fiecare privire, un fior
veridic al existenței sale pătrunzătoare,
Nu un simplu actor, dar un profet al versurilor,
îmbibându-și ființa în izvoarele veritabile ale fanteziei.
Este real când își scrie cântecele, condeiul său trasând
constelații de sentimente neștiute,
Atrăgându-ne prin portalurile magiei, descoperind
universuri în lacrimile nopții.
În adâncul serilor înnoptate, când stelele strălucesc ca niște
bijuterii pe întinderea de catifea neagră,
Nu este un entertainer, ci un mesager al lumii nevăzute, un
martor al misterelor cosmice.
El nu este un showman, ci un șaman în transă, posedat de o
viziune, de o nebunie sublimă,
Fiecare cuvânt, o incantație, fiecare vers, o poartă deschisă
către marile secrete ale sufletului.

54