Page 56 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

În tăcerea lăcașurilor sacre, acolo unde speranțele se
împletesc cu fricile ancestrale,
Poetul devine un focar de lumină și întuneric, arde cu o
furie de a trăi, de a respira în adâncul angoasei.
De un foc mistuitor de a face artă, de a transforma
suferința în frumusețe, durerea în poezie,
El străpunge vălurile iluziei, descoperind adevărul încifrat
în fiecare respirație a cosmosului.
Fiecare melodie cântată, fiecare notă, o revelație, o poveste
care bântuie și vindecă,
Nu este doar un cântec, ci un ritual străvechi, purtat prin
vârstă și timp, o flamură a eternității.
Tipul este posedat, nu de duhul vremelniciei, ci de esența
pură a existenței,
De o lume nevăzută ce palpită în inima fiecărui vers, în
fiecare fior al cerului înstelat.
În fluxul de conștiință nesfârșit, unde gândurile se risipesc
și se recompun ca umbre pe apă,
Poetul împletește lume și lumină, întuneric și dorință,
zămislind o simfonie a celor nevăzute.
El nu interpretează doar, el dă viață cuvintelor prin sine
însuși, transformând tăcerea în ecouri de eternitate,
El este posedat de o viziune, o nebunie blândă și furioasă, o
misiune primordială de a îmbrățișa infinitul.
În căldura palmelor sale, cuvintele devin focuri de tabără
în noaptea rece a existenței,
El nu împarte doar metafore, ci bucăți de suflet
incandescent, ardente ca stelele ce pier în zori.
55