Page 60 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Fiecare notă a gândurilor mele fiind o epifanie a dorului, o
revelație în ritmul calm al unei lacrimi universale.
Mă las purtat de curentul conștiinței, printre grădinile de
umbră și lumină,
Unde toate obsesiile se întâlnesc într-un punct de
singularitate, prefăcându-se în artă pură.
Fragilitatea existenței mele devine o operă înflorită pe
pânza unei eternități necuprinse,
Spre marginea infinitului, unde misterul suflă viață în
contururile incertului,
Și mă întorc spre inima lumii, ascultând șoaptele
nemuritoare ale pământului veșnic tânăr,
Urmându-mi intensele obsesii nemilos, până când ființa
mea devine o poveste printre stele de plumb.
Astfel, plutesc prin fluxul conștiinței, într-o alunecare
continuă între real și visător,
Scriind o simfonie de umbre și lumini, un testament al
gândurilor nesupuse,
Nu mă îndoiesc, nu diluez, nu încerc să fac logică, și nu
editez,
Ci trăiesc, mă ard și renasc din obsesiile mele intense, fără
milă și liber.

59