Page 62 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Poți auzi cântecul râsetelor noastre, dansând ca licuricii în
noaptea de vară?
O melodie pe care doar noi o putem compune, o simfonie a
respirațiilor împărtășite,
Hai să vorbim până dimineața străpunge fereastra noastră,
Să cântăm poveștile noastre până când ne cunoaștem
inimile ca pe liniile din palmele noastre.
Ochii tăi, o oglindă reflectând universul din interior,
În timp ce privim, neclintind, sorbind esența ființei noastre,
Până la epuizarea care cere închiderea lor, să visăm
atingerea sufletelor noastre.
Simți căldura, mângâierea tandră a înțelegerii?
Când cuvintele se sfârșesc și liniștea domnește,
Acolo, în tăcerea, ne dezvăluim adevăratele ființe,
Neatinși, dar intim conectați.
Nici o forță necesară, nici ațe, nici măști,
Doar tu și eu, în puritatea prezenței,
Ținându-ne de mână, un simplu act de iubire,
Respirațiile noastre amestecându-se în aerul răcoros al
nopții,
Iubirea, așa cum trebuie să fie,
Liberă, neîncătușată, o îmbrățișare atemporală a sufletelor.
Lăsați noaptea să fie martora comuniunii noastre, în timp
ce transcendem înțelegerea muritoare a iubirii,
Să rămânem îmbrăcați, dar să dezvăluim fiecare gând,
fiecare vis, fiecare pasiune,
Până când zorii zâmbesc asupra devoțiunii noastre liniștite,

61