Page 54 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Cerând fiecărui pas să fie mai aproape, cu șoapte fierbinți
țesute între tăceri?
Da, te iubesc, și nu cer să-ți spun cât de simplu e să faci
ceea ce nu vrei,
Așa cum norii pe un alt cer se adună, pentru ca doi să
redevină unul iar unul să fie trei.
Adună-mă între gândurile tale, fără a cere, fără a rosti
vreun cuvânt,
Când ochii tăi mă răpesc în nesfârșite clipe și te înalț pe un
altar de lacrimi,
De ce lași ca ziua să îngroape iubirea noastră neîmplinită
până acum,
Când îți spun că-mi ești aproape, cu sufletul și umbra, pe
orice cale?
Lasă pădurea mistică, străveche și înțeleaptă, să vorbească
prin noi,
Unde lumina țese vise și întunericul păstrează toate tainele
noastre,
Și împreună, să străbatem acest pământ sacru,
Pentru totdeauna învăluiți în șoaptele vrăjite ale pădurii
fără sfârșit.

53