Page 74 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Când privirea ta mă traversa ca un pumnal, iar iubirea
promisă se destrăma în umbre.
Îmi amintesc nopțile când mă prăbușeam în gânduri, când
fiecare cuvânt al tău era o stea căzătoare,
Dar în loc de dorințe, aducea doar cenușă în sufletul meu
golit de speranță.
Ai fost o flacără care a ars prea aproape de piele, lăsând
cicatrici vizibile doar în lumină stinsă,
Și acum, învăț că iubirea nu e întotdeauna o promisiune de
fericire, ci uneori o lecție de durere.
În aceste versuri lungi, rătăcesc printre amintiri și regrete,
Încercând să găsesc drumul înapoi spre mine însumi,
O cale de a mă ierta pentru că am iubit, pentru că am
simțit,
Și pentru că, în final, am supraviețuit.
Durerea de a te cunoaște a fost lecția mea, o baladă
melancolică scrisă cu sânge și lacrimi nespuse,
Și, în acest flux al conștiinței, mă eliberez,
Pregătit să renasc din cenușa iubirii pierdute,
Mai puternic, mai înțelept, și pregătit să iubesc, din nou,
dar nu astăzi.

73