Page 70 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Sau mă las pradă disperării mută care șoptește insidios în
noapte, spunând povești despre vigoare pierdută și visuri
uitate?
În fluxul gândurilor mele, ca un râu ce șerpuiește printre
văile introspecției, meditez asupra esenței valorii mele,
Este ea legată de vanitatea tinereții, de momentele efemere
de grație fizică?
Sau se află mai adânc, în înțelepciunea anilor, în reziliența
formată prin încercările vieții?
Inima narcisistă caută validare în reflexia oglinzii, în
privirea celorlalți,
Dar în liniștea sufletului meu, găsesc o altă melodie, o
armonie a acceptării și forței silențioase.
Nici acceptarea desuetudinii, nici căderea în disperare nu
oferă alinare,
Însă undeva între ele există un drum necunoscut, o
călătorie a auto-descoperirii și a păcii interioare.
Pe măsură ce zilele se transformă în nopți, și anotimpurile
trec în dansul lor etern, mă găsesc nu pierdut, ci
transformat,
Frica de bătrânețe și moarte, odată o umbră impunătoare,
acum o amintire blândă a impermanenței vieții.
În această călătorie a auto-acceptării, descopăr frumusețea
în crăpăturile și fisurile ființei mele,
Un mozaic de experiențe, de iubire dată și primită, de lupte
purtate și câștigate.
În liniștea serii, când lumea încetinește și cerul este pictat
cu nuanțele amurgului,
69