Page 70 - UNIREA - Nr 10

10
Tiberiu Moraru

Colind vetrei străbune a

Maramureşului, în România Mică:

după-amiezii vestesc veşnicia strălucirii casei mara-
Neuitare de Ţară, mureşene din lemn de stejar şi piatră. Renăscută aici
în muzeu, casa strămutată magnetizează privirile celor
de tinda casei bătrâne prezenţi. Sunt aici reprezentanţii Consulatului Ro-

mâniei din Slatina, autorităţile locale, directori, pro-
Casa românului e grădina Domnului, grăieşte fesori şi elevi ai şcolilor româneşti din dreapta Tisei,
înţelepciunea cântecului nostru popular. Casa, sau delegaţiile din Bihor, Satu Mare, Cluj, Sighetu Mar-
„stătutul“, denumirea după care este cunoscută în lu- maţiei şi Baia Mare. La cinci ani de funcţionare efectivă
mea satului maramureşan, cuprinde în sufletul ei fe- a muzeului, casa tradiţională maramureşană este piesa
meia, copiii şi gospodăria ţăranului. Cu precizarea de rezistenţă, cununa distincţiei tuturor celorlalte ex-
că femeile aveau şi au locul la baza „stătământului“. ponate prezente. Zece luni de muncă efectivă, meşterii
Un gând dedicat permanenţei respectului tradiţiei şi constructori au trecut peste etapele detaliate în expo-
datinilor strămoşeşti, a definit proiectul câştigător al ziţia fotografică aşezată inaugural în prispa casei: de-
Muzeului de Istorie şi Etnografie al Românilor din molarea, transportul, pregătirea terenului, pregătirea
Transcarpatia, Apşa de Jos, Regiunea Transcarpatia- fundaţiei, reconstrucţia fundaţiei şi a treptelor, recon-
Ucraina, partea de Ţară a Maramureşului Voievodal, strucţia pereţilor, reconstituirea arhitecturii acoperi-
rămasă dincolo de graniţa nordică după făurirea Ro- şului, drăniţitul, reconstituirea tencuielilor. În planşe
mâniei Mari. Proiectul: „Casa Memorială „Ilieş Filip”, color, comprimând timpului eforturile şi dificultăţile
delegat cu drept de vot la Marea Adunare Naţională parcurse, casa, reînălţată pas cu pas, se oglindeşte
din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia: cercetare, mândră admiratorilor, purtând în rigorile evaluatorilor
achiziţie, conservare şi valorificare muzeală în Muzeul două secole şi jumătate de viaţă, închinaţi trăitorilor
de Istorie şi Etnografie al Românilor din Transcar- celor şapte generaţii ale stătământului.
patia, Apşa de Jos, Ucraina”, proiect finanţat de Sub razele reci de sfârşit de noiembrie, casa
Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în perioada tradiţională maramureşană localizată la capătul curţii
1 ianuarie 2018 - 31 decembrie 2018, însemnând, în muzeului este orientată axial construcţiilor existente,
esenţa lui, identificarea, achiziţia, strămutarea şi re- cu faţa ferestrelor spre răsărit şi miazăzi, continuând
construcţia identică a celei mai bătrâne case dintr-un pulsaţia ei de viaţă în muzeu. Acoperişul în patru ape,
sat de zece mii de locuitori. Satul Apşa de Jos, capitala drăniţuit la două rânduri cu scândurele subţiri din lemn
României Mici, de dincolo de Tisa, la mare cinste de brad (mraniţa sau şiţa în Apuseni!), priveşte spre
prin acest exemplu de bună practică, aplicativ comu- cer prin cele două „sprâncene“ arcuite ale podului,
nitară oricărei aşezări. înălţându-se semeţ. Urcând cele patru trepte de pia-
tră, intrăm în prispa întinsă pe toată latura mare, fără
Inaugurarea Casei ferestre. Trecem pe rând prin cele două odăi legate

una de alta, cu despărţitor de lemn, asemeni naosului
Memoriale „Ilieş Filip“ bisericilor de lemn. Icoanele pe sticlă ale Mântuitorului
(dreapta) şi Maicii Sfinte (stânga), podoabele ortodo-
Vineri, ziua de jertfă a lui Hristos, cu lume xiei, definesc „altarul” nelipsit casei maramureşene.
multă invitată la sediul Muzeului de Istorie şi Etnografie Cu rânduială, aşezate lângă fereastra peretelui de ră-
al Românilor din Transcarpatia, muzeu suprapus sărit, cu ştergarele în broderie manuală, intens colora-
gospodăriei familiei doctorului Ion Botoş, ceasurile tă.

70