Page 134 - unirea4-5

4-5
Gabriela

Amzulescu-Zidaru Să-ţi aducă alinarea.

Căci altul vine după tine,
Dar şi el îmbătrâneşte.
Rondelul iubirii trădate Şi astfel ciclul vieţii spune:
„Unul moare, altul creşte!”
În adâncul vieţii mele
Pe a timpului cărare,
Am ascuns în doruri grele Himera
Iubirea şi-a ei chemare.
Himerică în miez de noapte
Durerea trădării tale Pe cer apare blânda lună.
Vindecată-i de uitare, Belşug de raze ea împarte
În adâncul vieţii mele Cu chipul său de zână bună.
Pe a timpului cărare.
Iar stelele sclipesc vrăjite,
Tu azi mă chemi neîncetat, Ca mici făclii ce luminează
Dar n-ascult a ta chemare. Şi-n noapte-ţi văd chipul, iubite,
Deşi nu uit şi am păstrat, Venind spre mine pe o rază.
Iubirea şi-a ei candoare.
E a lunii rază de argint
În adâncul vieţii mele. Ce tainic te înconjoară
Şi te răsfaţă cu-al său alint,
În noaptea frumoasă de vară.
Frunza
Dar e un vis, e o himeră,
De azi, toamna la noi a sosit, Ce inima o inventează.
Cu vânturi, brume şi cu ploi. Ea tot aşteaptă şi tot speră,
Frunzele din pomi au ruginit, Să vii din cer plutind pe-o rază.
Şi zac pierdute în noroi.
Te-aştept aievea să-mi apari,
Pe când tinere şi verzi erau, Căci tare dor îmi e de tine.
Şi vântul blând le mângâia. Tu, Himera mea, să nu dispari,
Cu razele lunii se jucau, Să stai alăturea de mine!
De nimenea nu le păsa.

Din ramuri vântul le goneşte, Rondelul nopţii de vară
Sunt veştede, s-au ruginit.
Iar apa ploii le stropeşte. În noaptea frumoasă de vară,
Şi azi cu toţi le-au părăsit. Când stelele pe cer răsar,
Aş vrea să fii cu mine iară,
Sunt ofilite şi căzute, Lângă sufletul meu hoinar.
Iar acuma sunt uitate.
Numai de vânturi sunt bătute, Să-mi cânţi pe strune de chitară,
Şi-n zăpadă îngheţate. Ca fata din vechiul bazar,
În noaptea frumoasă de vară,
Este aşa ca şi în viaţă, Când stelele pe cer răsar.
De la naştere, la moarte.
Când eşti tânăr, plin de forţă, Dar dragostea de odinioară
Doar de bucurii ai parte. În timp a devenit coşmar.
Eu n-o mai simt în inimioară!
Cu bătrâneţea deodată Îi simt doar gustul său amar.
Vine-n grabă şi uitarea.
Nmeni nu îţi mai bate-n poartă, În noaptea frumoasă de vară.
134