Page 139 - unirea4-5

rezolvând-o. Naşul austriac nu s-a lăsat până n-a 4-5
dat jos jumătate din călători – pentru siguranţa
traficului – iar societatea austriacă de căi ferate a
suplimentat prompt ruta, dublând capacităţile. Zis şi
făcut. La intervale de o oră-două vin trenuri din ţările
vecine, pline de proaspeţi cetăţeni europeni dornici
Pe Mariahilferstrassse s-a închis circulaţia. Maria Briedis
să facă shopping pe Mariahilferstrasse.

Cinci sute de poliţişti în civil protejează discret
buzunarele cetăţenilor onorabili de degetele celor mai Macovei
puţin onorabili care, la rândul lor, au mirosit
conjunctura propice, ieşind şi ei la „cumpărături”.
Efectul globalizării.
Îmbujoraţi, mai comandăm un „Punsch” şi ne (Letonia)
vine greu să alegem din sortimentul vast: de portocale,
fructe de pădure, lichior de ouă, cu frişcă, vişinată, Instalaţie
rom etc. Duhuri aburinde urcă din cană necontrolat
precum duhul din lampa lui Aladin. Cana e decorată “Ce şic! Ce eleganţă!
cu motive de iarnă şi avem voie s-o luăm cu noi acasă. E sexigă! Are caracter!
Mâncăm un cârnat la botul calului, într-una din Şi soartă are!…
cele cinci pieţe cu căsuţe din buşteni de lemn, răsărite Exclamări şocante
în oraş ca nişte sate de iarnă de pe felicitările copilăriei. rostite în beţia vremii
Cârnatul îl primim din mâinile unui slovac inimos care de cei ce delirează
îşi laudă marfa pe bună dreptate. Carnea proaspătă adunaţi în jurul
musteşte de sevă şi are gust ca de la porcul de casă unui hoit de cizmă.
sacrificat în ograda bunicilor noştri, acum nu chiar
atât de mulţi ani. Agonizează visele-n delir
Să ne mirăm că vânzătorul nu e austriac Cu rostul răsturnat,
pursânge? Ba, bine că nu: se spune că un vienez nu e Apocalipsul prevestind
autentic decât atunci când poate demonstra că are că tot ce e ciumat comercial
cel puţin o bunică unguroaică, cehoaică sau slovacă. devine mai ciumat.
Dovadă stă cartea de telefon, care în Viena e plină
de nume scrise cu caractere cu diacritice imposibil Poţi să treci de nouă iaduri,
de pronunţat. Oare porcul din care mâncăm o fi avut să strigi cu nouă paradise,
bunici ardeleni? nimeni nu te-aude,
La Naschmarkt, renumita piaţă vieneză, despre căci sunt cu toţii
care se spune că are absolut totul, mă asaltează un ameţiţi şi încântaţi
miros suspect de putină cu varză murată. Mânată de de-un hoit de cizmă —
nostalgia sarmalelor, cer cu demnitate, în cea mai pură ce-a mărşăluit totalitar
germană care mi-e proprie, o unitate din respectiva. cu fanfare prin stafii;
Vânzătorul – un sârb – mă întreabă respectuos în rând pe rînd strivind
cea mai curată română posibilă: „doriţi cu moare la Marii… Marii… Marii…
pungă sau o lăsăm la casoletă pentru sarmale de
Crăciun?”... Să mai zică cineva că nu stă scris pe Amintiri din copilărie
fruntea noastră ce hram purtăm! Cine-a zis că nu
suntem internaţionali? Pune Mama pânza la ţesut
O ultimă seară în cercul prietenilor dragi, răsfăţaţi măsurând iţa în lat cu palma,
de o bunică medieşeancă, care ne îmbie cu ciorbă iar lungimea o-nfăşoară pe un cot
de potroace şi cu varză cu costiţă afumată de-ţi lasă şi îmi zice mama că-i bau, bau;
gura apă. Nu-i de mirare că bănăţenii şi ardelenii, cu Statu-Palmă-Barbă-Cot...
locuri de muncă în Austria, fac săptămânal naveta
acasă: Orient Expresul şi-a schimbat doar numele, Tezaur strămoşesc
dar şi-a dublat viteza, făcând opt ore, de la uşă, la
uşă. Viena e peste tot acasă. Trec de nouă mări şi ţări,
Servus aus Wien! şi de nouă ceruri trec
nouă luni tot ar şi semăn şi muncesc;
vise, îngeri şi mistere cresc
şi ca dar de moştenire
mi-a crescut din cer pe glie
un tezaur strămoşesc.

139