Page 136 - unirea4-5

4-5
TABLAO

prinde publicul în mrejele lor şi în seara aceasta?
Gabriela Căluţiu-Sonnenberg Publicul e mult mai numeros decât într-o cafenea
oarecare, iar aşteptările sunt... diverse, dacă e să
formulez eufemistic. Graţie sugestiei fetei de la ghişeul
Sala e doar pe trei sferturi plină. Ne aflăm în de bilete, distanţa dintre fotoliile noastre şi scenă e
Altea, localitate de pe litoralului spaniol non-andaluz, destul de mică, lucru care, într-un caz fericit, ar putea
un fel de Balcic la Mediterană, care deşi are renume contribui la demontarea eventualelor noastre bariere
de târg cu spirit boem, nu e neapărat bântuită de mentale. Mă gândesc aici mai ales la vecinii noştri de
morbul flamencoului. fotoliu, cuplul britanic, care încruntă deja din
Publicul e altul decât cel obişnuit sub Cupola sprâncene, contrariat că nu s-a ridicat la timp cortina.
Palatului Culturii. Tavanul curbat generos adăposteşte Mai iau o pralină şi mă abandonez în braţele
astăzi un număr neobişnuit de redus de englezi, neprevăzutului, sperând să ies basma curată după ce
germani, olandezi şi norvegiană. Nimeni nu poartă am insistat pe lângă ei să asiste la acest spectacol.

pantaloni scurţi sau şapcă de baseball, nici fustă prea Gong! Lumina se estompează treptat, scena se
scurtă sau sclipici exagerat. În afară de noi şi de vecinii dezvăluie privirilor noastre. E-nturneric. Pe un podium
noştri, 6 englezi pe care tot eu i-am convis să vină la sunt dispuse şase scaune goale. Îşi fac intrarea fără
spectacol, 6 mai nimeni nu e „internaţional”. Firesc, grabă, purtând asupra lor instrumentele cores-
dealtfel, căci se ştie că de când e lumea popoarele punzătoare, doi chitarişti, un percuţionist, un suflător
nordice au preferinţă pentru muzica cultă. Se pare că şi doi inşi fără scop aparent, care mai târziu se vor
asistăm la un spectacol la care spaniolii preferă să dovedi indispensabili prin vocile lor din surdină şi prin
rămână mai mult între ei. bătăile sacadate din palme. Cu toţii sunt îmbrăcaţi în
În public se vorbeşte pe ton scăzut castiliana costum cu sacou clasic, la cămaşă albă şi cravată
domnească, dar şi dialectul valencian local, mai neagră. Părul îl poartă destul de lung, dar îngrijit, dat
vocalic. Pe alocuri e chiar identic cu ... limba română. cu briantină şi prins în coadă la spate. Unul are chelie,
Fermecătoarea englezoaică din stânga mea, fostă altul barbă, doi au un început de burtică. Hm...
dansatoare profesionistă, ne serveşte cu praline fine. Totul e scufundat în întuneric. Doar scena şi
Mă-ncearcă o bănuială că poate nu-i va plăcea podiumul sunt inundate de o lumină de-un roşu aprins,
dialogul coregrafic dintre cei doi protagonişti ai nu foarte puternică, dar care permite conturarea
întâlnirii, unul vârstnic, experimentat, şi celălalt tânăr umbrelor decorului minimalist. Unul dintre instru-
şi viguros. Vom vedea. mentişti declamă ceva, mai bine zis murmură-n barbă
Encuentro 66 întâlnire 6 este numele showului un fel de îndemn nu foarte inteligibil. Dar tonul e
la care vom asista. Se profilează ca simplu spectacol suficient pentru a insinua ce vrea să spună. Un fel de
de flamenco tip tablao, după modelul celor cu care „hai băieţi, să-i dăm drumul!”. Zgârcenia luminii,
flamenco şi-a început ascensiunea pe scenele altoită pe sonorul minimalist al unor acorduri solitare
modestelor cafenele andaluze acum două-trei sute de chitară are darul de a desprinde publicul de bagajul
de ani. Şi acolo, lipsind artificiile şi recuzita, lumea se încărcăturii emoţionale cu care a păşit în sală, doar
aduna pur şi simplu în jurul unei mâni de interpreţi, cu câteva minute înainte de a se regăsi în faţa acestei
sorbind prin toţi porii zdroaba chinului lor existenţial. file scenice complet despuiate de orice pretenţii.
Oare le va reuşi celor doi solişti performanţa de a Inspirăm, expirăm, respirăm.

136