Page 135 - unirea4-5

4-5
Lavinia Elena

Niculicea bătăile inimii.

Liniştea asta
are un diagnostic fatal,
Am împachetat iluzii cine poate să-l pronunţe?
Preferăm să mergem mai departe
cu simptome de dor,
Tot împachetez iluzii
şi le vâr sub nori. pe care le înşelăm
cu o pilulă de tăcere,
Cerul se miră
că oamenii poartă înghiţită cu regretul
atâtea vise că nu ne-am spus totul.
într-un geamantan fragil. Ca să ne vindecăm unul de altul
ne-ar trebui un infinit de secunde
Dintr-o iluzie în alta
urc şi cobor şi nu ştiu dacă dragostea aşteaptă.
într-un tren ce mă duce Rămâne acest „feeling” înaripat,
tot mai departe de mine. o respiraţie cu puncte de suspensie
şi un semn de întrebare.
Şi parcă m-aş ascunde
într-un vis,
să mă ducă în staţia
unde soarele mă aşteaptă Poezia vieţii
la o cafea,
să storc din nori De câte ori îmi va fi dor
un fagure de miere de poezia vieţii,
să îndulcesc voi înhăma inima
amara clipă. la o trăsură de stele,
Restul să-l las bacşiş îngerilor. să mă plimb pe aleile infinitului.
Sub copitele timpului
Apoi, să caut stelele lacrimi se vor amesteca
pe peronul veşniciei, cu scânteile începutului.
să le rog să micşoreze Sub bagheta visului,
distanţa dintre noi. redevin copil,
Acum, sparg cu ecoul dragostei întind mâna pe fereastra
constelaţii necunoscutului,
şi aud cum stelele plâng. dezbrac cerul şi mă îmbrac
Eşti una dintre ele. cu ale lui dorinţe.
Fur o rază să te pot Bunica m-adoarme pe genunchii
purta la infinit. juliţi de urcuşul prin viaţă,
iar universul îmi cântă
un cântec de leagăn.
Un semn de întrebare În ochii ei citesc milenii de aşteptare
prin care au curs izvoare gustate de ani,
erodând tăceri.
Azi nu ne spunem nimic,
ne privim în suflet. Pe malul stâng al sufletului
Ne dor întrebările. s-au depus sedimente…
Tu într-un colţ al lumii, Îmi voi lăsa dorul pe o stea,
eu în altul. tu îi vei da cel mai frumos nume.
Pedepsiţi parcă de viaţă, Păsări cu ciocuri de clipe
stăm pe coji de gânduri, îl vor ciuguli şi-l vor purta prin lume.
ascultându-ne unul altuia

135