Page 156 - unirea4-5
P. 156
4-5
Rodica Fercana
Şi-apare trup de bacantă,
Lucitor sub atingeri de daltă,
Iar dansu-ţi, emoţie vibrantă,
E oprit în pasul ce saltă.
Strigătul lui, triumfător,
Răsună-n ecou repetat;
Îşi lasă dalta visător
Pentru alt granit de sculptat.
Comentariul unui sculptor - Radu Ivan:
“Frumoasă şi sensibilă poezie, un balsam pe
rana deschisă a artei, apă ne-ncepută de la
Mai stai... altarul îngerilor, unde se botează Creaţia!”
Rămas bun, copilărie,
stea ce păleşti învinsă Ţi-aş desena gândurile *
de atacul zorilor tinereţii
sub legănarea Dacă s-ar putea
unui vânt sprinţar. Ţi-aş desena gândurile
Rămas bun, tinereţe, Şi le-aş pune
cu aripi fâlfâind Petale de margarete
între cărări de căutări. Într-o vază de rubin,
Rămas bun, maturitate, În tabloul unui anonim.
cu ancora Dar aşa, din mintea ta
prinsă-n mantia Eu le culeg
unui timp capricios. Bob cu bob, înrourat,
Mai stai..., senectute, Încercând să le aleg
că mai am Pe cele-n care ai mai păstrat
multe să-ţi spun, Chipul meu pierdut în ele,
de aceea, Ca să le prind la gât şirag,
în fiecare seară Cu dor, de dorul tău drag.
las finalul povestirii
pentru a doua zi;
ştii, vreau să ţin Surâs printre stele *
încă închisă
poarta clipei... Mi-am pecetluit gândul
bunului rămas. Cu sigiliul neliniştii mele,
Iar el căutându-şi drumul
Îmi îndreptă ochii către stele
Şi, vrând să iau
Sculptorul O felie de cer,
Irişii-mi trimis-au
Plânge-n praf granitul Surâsul lor ca mesager
Sub dalta artistului Să-mbrăţişeze o lucitoare stea,
Şi aşchii acoperă pământul Dar, când acolo a ajuns,
În griul covorului, Eu şi lumea mea
Demult am apus.
Dar plânsul se aude
Din ce în ce mai rar
Când forma contur prinde *Poezii incluse în “Revita Laureaţilor”
Sub al mâinilor har. din Saint-Etienne, Franţa, octombrie 2016
156