Page 160 - unirea4-5

la faţă. 4-5
Nu mai vede!
Cu urmele
paşilor
ruginiţi
şi-mbălsămaţi Of, primăvară!
de ţuica puturoasă, Soseşte-mă!
nea Gică Primăvăreşte-mă!
iese din pauză, Miluieşte-mă!
începe să bălăngăne
vioara Mieii
plină de tabac cu ochii catifelaţi
pe arcuşul obosit. se uită
şi-i zice, a milă
şi-i zice... spre grătarele obosite
Simte şi visează...
că în curând
viscolul fierbinte Iezii
se reazemă ţâştesc
de cruci infantile. în şancuri
Deja... nepăsători
toate muierile şi cu proteze
sunt primăvăratice
Ilene cosânzeniste. la glezne
Le vede se-năbuşesc
şi le simte... în verdele aprins
fecioare... cu urechi ascuţite
În putregai spre glasuri de cuci.
de viaţa stupidă
vioara-i obosită Viorelele
asistă cu emoţii şi tamâioarele
la recolta colorează mărăcinii
din pălărie. în somnolenţa dulce.
Nea Gică
înca... respiră. Mierlele-n „transă”
construiesc
elegante cuiburi
Primavară, dulce primavară... pentru a da viaţă
puilor de cuc.
Umblă
magnolia-n grădină Berzele
de sărbătoare plină. sosite-n turmă
Vântul fumuriu de la mii
mângâie de km
alunul din poala grădinii. decretează:
- Gata!
Gâzele dorm încă. Dezlegarea
La fel şi fluturii. La viaţă!
Buna Vestire La mânecă scurtă!
soseşte-n poarta primăverii Roşiţi ouăle!
cu ştirea-n patiagul
la fel de primăvăratic. Hristos va învia!
Vine Paştele!
Ochii magnoliei
dau târcoale-n
coama primăverii;
- Vii sau soseşti, pare a-i spune!
- Vin când sosesc,
şopteşte primăvara-n
floarea corcoduşului!

160